Spaniolul Rafael Nadal a cîştigat semifinala disputată în compania adversarului său tradiţional, Roger Federer, scor 7/6 (5), 2/6, 6/7 (5), 4/6. A fost primul meci dintre cei doi, după 7 ani de rivalitate în turneele de Grand Slam, cînd niciunul dintre ei nu era lider mondial

Există poveşti nemuritoare. Cu zmei, faună vorbitoare şi cavaleri mărinimoşi. Epopei pline de suspans în care creaturi monstruoase se opun îngerilor şi pălărieri nebuni sfidează reginele de inimă neagră, poeme în care timpul se opreşte, iar binele e degustat pînă la adînci bătrîneţi. Cu voia dumneavoastră, înghesuim orice meci de Grand Slam dintre Roger Federer şi Rafael Nadal în aceeaşi categorie.

Totul a început pe soare. 21 de grade Celsius, miros de ocean şi nucă de cocos, 15.000 de oameni coloraţi în steagurile străine ale Elveţiei şi Spaniei, chiar de ziua naţională a Australiei. Roger Federer îmbrăcat sumbru, cu o bluziţă gri încheiată peste tricoul roşu cu dungi negre, încruntat şi gînditor. De cealaltă parte, un Rafael Nadal costumat bicolor, pregătit de un turnir pe care l-a cîştigat în 16 dintre ultimele 25 de întîlniri, zigzagînd ameninţător. Cadru larg pe mingi catapultate relaxat deasupra plasei, cu cîteva minute înainte de startul furtunii, în murmurul nerăbdător al tribunelor. Şi a început.

Capitolul 1. Federer a survolat primele 3 gameuri, a pleznit cîteva servicii şi lovituri de dreapta prin faţa împietrită a spaniolului, a arborat acel joc magnific, de Clark Kent care nu-şi poartă niciodată ochelarii, iar primul set părea să poarte semnalmentele unei cine lipsite de romantism. Dar Rafael a rămas un om al Renaşterii. Dirijat de privirea cazonă a unchiului Toni, spaniolul a scos din pălărie acele forehanduri imense, legate de rachetă, care i-au furat lui Federer şapte trofee de Grand Slam, a forţat adîncimea punctelor şi ezitările lui Roger, du