Nu ma intereseaza deloc noul cabinet ce urmeaza sa fie maine prezentat Parlamentului. El este in egala masura o operatiune de imagine si o gluma proasta, sa speram ultima servita de actuala putere, contribuabilului roman. Sunt pe deplin de acord cu alti comentatori care au sesizat corect ca lista pusa in brate premierului desemnat este rezultanta combinata a efortului disperat de a o smulge pe Elena Udrea din executiv cu satisfacerea conditiilor UDMR si UNPR. Atat si nimic mai mult! Jenant inceput de cariera politica mare, pentru Mihai Razvan Ungureanu, fata de care ma-ncearca un sentiment de mila pentru ca accepta in mod spasit aceasta, in definitiv, bataie de joc.
Cu foarte putin timp in urma, disperatii din PDL mandatau guvernul mort al lui Emil Boc sa negocieze cu FMI o majorare timida, cu 5% a salariilor si pensiilor. Prima data, Emil Boc, ulterior presedintele Traian Basescu si in final Jeffrey Franks, au taiat argumentat populismul de doi bani cerut de garda veche din partidul de guvernamant. Alaltaieri, prima sarcina trasata de presedinte premierului desemnat era sa imbunatateasca nivelul de trai al romanilor. Probabil pe alta cale decat majorarile salariale si de pensii, nu stim, caci Traian Basescu n-a precizat. Mult mai clar s-au exprimat insa UNPR-ul care, de forma, evident, a cerut primului ministru nici mai mult nici mai putin sa aduca salariile bugetarilor la acelasi nivel din 30 iunie 2010. Cu alte cuvinte, un partid al coalitiei de guvernamant cere exact ceea ce, dand dovada atunci de responsabilitate, si presedintele si fostul prim ministru au implorat practic sa nu se faca, pentru ca citez aproximativ, sa nu ne batem joc de sacrificiile romanilor din acesti ultimi ani!
Pe de alta parte, la cata economie mai pricep si eu, daca este sa se produca o majorare a salariilor bugetarilor fara ca aceasta sa ne duca de rapa, singura sansa in
