Scriam, în 2007, în „Adevărul", un comentariu cu titlul „Onoarea pătată a Rodicăi Culcer".

Era atunci, la fel ca până de curând, eminenţa portocalie impusă de regimul Băsescu la vârful politicii editoriale a TVR. Înălbite în anii aflării la datorie la BBC, petele de pe onoarea dnei Culcer s-au conglomerat de prin 2004 încoace într-o conduită de rândaş salahorind pe moşia stăpânului. Asumarea acestei poziţii de misionarism băsescian a trimis-o pe R. Culcer spre originile sale cele mai jenante. Adică la anii când servea patria în cadrul Academiei „Ştefan Gheorghiu" (universitatea politică a PCR înfiinţată la iniţiativa Anei Pauker), la odele înălţate „epocii de aur" ca redactor al „Erei Socialiste" („Revistă teoretică şi social-politică a CC al PCR"), la ieşirile externe pe linie de partid (cu aprobarea greilor nomenclaturii - I. Verdeţ, Şt. Andrei, C. Burtică etc.), la, eventual, disputata perioadă când a activat în cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti într-o calitate pe care intelectuali publici, asociaţii civice, jurnalişti etc. o asociază infiltrărilor „sine qua non" ale Direcţiei a III-a a Securităţii. Aceste blânde coabitări cu dictatura bună o determină probabil pe R. Culcer să se considere îndepărtată de la comanda editorială a televiziunii publice de comuniştii cei răi. „Stalin, nu Lenin, este spiritus rector care bântuie astăzi prin ungherele TVR" - scrie R. Culcer într-o postare pe blog. Distincţia Lenin-Stalin ţine de expertiza probată în domeniu de dna Culcer. Fostul lacheu ceauşist adresează autorilor „execuţiei (sale) politice" un sarcastic „Good bye, Stalin!" I s-ar putea răspunde în acelaşi registru şi prin invocarea altei fantome bolşevice cu „Da svidanije, Felix!". Felix Dzerjinski de la CEKA, desigur. Niciodată în istoria ei postdecembristă televiziunea publică nu a fost împinsă ca sub şefia dnei Culcer într-un asemenea hal de depravare mora