În doar două secvenţe ale unei emisiuni informative a Antenei 3, am văzut miercuri două Românii. Pe la Râmnicu Sărat, localnicii se chinuiau cu lopeţile să-şi scoată din casele acoperite de nămeţi vecinii bătrâni sau bolnavi, prinşi acolo cu tot cu copii, iar un tren cu 750 de călători izbutise să se târască până într+o gară, după ce stătuse înzăpezit 60 de ore, "forţele" conduse de Alexandu Nazare (de ieri, ministrul transporturilor, drept care, la Focşani, o stradă a fost iute deszăpezită până la locuinţa părinţilor săi) dovedindu-se a fi neputincioase şi incompetente. Tot în direct, pe culoarele Parlamentului, aduşi cu avioane speciale sau cu coloane mecanizate, aleşii Puterii îşi împingeau cu o mină trufaşă guşile şi burţile spre sălile unde aveau să bifeze audierea candidaţilor la portofoliile de miniştri.

Mi-e teamă că acest nou cabinet va fi, pentru interesul naţional, mai nociv chiar decât adunătura de papagali în fruntea căreia Emil Boc se credea a fi premier de-adevăratelea. Mie teamă că, nebănuindu-l de rele intenţii, Mihai Răzvan Ungureanu a acceptat rolul ingrat de a fi doar o interfaţă inteligentă şi cultă, prin care, de fapt, Traian Băsescu încearcă să-şi spele propria imagine sau, cel puţin, să reducă presiunea din partea electoratului, prezent zi de zi în stradă şi continuând să ceară vehement demisia şi a preşedintelui, ca şi alegeri anticipate, ca singură soluţie de normalizare a vieţii politice şi a aducerii ţării pe un făgaş firesc.

Aşa stând lucrurile, noul guvern - nimeni nu o să mă poată convinge că Ungureanu a avut un cuvânt hotărâtor în stabilirea listei - nu este decât un cal troian, prin care se vrea amorţirea protestelor populare. Mai mult decât programul (cam mult spus) prezentat în doar un sfert de oră de noul premier şi conţinând reluări masive din maculatorul lui Boc, au fost la Parlament două momente deruta