Până acum a defilat singur. A fost vedeta incontestabilă a scenei politice. Crai Nou. Copilul răsfăţat al televiziunilor. Andreea Marin a talk-show-rilor.
Îi punea pe toţi în umbră. Lângă el, toţi păreau nişte becisnici. Camerele îl iubeau, reflectoarele îl răsfăţau. Realizatorii îi făceau toate capriciile. Publicitatea se difuza doar după ce starul îşi termina tirada. Pentru el se schimbau programe, se modificau grile. Nimeni nu obrăznea să-i tulbure floricelele oratorice. Viitorul roz şi pufos îi zâmbea complice. Drumul lui spre tronul Cotrocenilor părea un marş triumfal. Beat de parfumul succeselor, uşor, prea uşor obţinute, nu-şi mai punea întrebări. Persoana i se odihnea pe un pat moale, aromitor, de certitudini.
Napoleon a intrat în Rusia ca în brânză. Primele zeci de leghe au fost o simpatică ieşire la iarbă verde. Deodată, ceva s-a schimbat. Pe nesimţite, aerul s-a răcit ameninţător. Presimţirea viscolului. Spectrul înfrângerii a apărut de nicăieri. Inexplicabil. Şocant.
La început a încercat să-şi ţină cumpătul. Să se convingă că teama îi este absurdă. Că alegerile din vara lui 2011 sunt doar un accident de parcurs. Se mai întâmplă. Totuşi, unde sunt sondajele care anunţau că USL spulberă tot, cu scoruri de la 60-65% în sus? Să fi avut cineva vreun interes să-l îmbrobodească? Absurd! Sau, totuşi?
De atunci, ceva s-a gripat. Inexorabil, a început coborâşul. În afara oricărei logici, căruţa Opoziţiei a luat-o la vale. Mai întâi cătinel, cât să te mai agăţi de un fir de nădejde, apoi tot mai grăbit, huruind, hurducând, mai să-şi arunce călătorii peste bord. Uluitor! În plină criză, cu concedieri, cu tăieri de pensii şi salarii, Opoziţia a reuşit să scadă! Chiar şi în sondajele prietenoase.
Au început să-l lase nervii. Să facă crize în direct. I s-a zdruncinat naturelul. Din oratorie a dat-o în băşcălie. Apoi direct în cloaca mahalalei.
