Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.
Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi.
În ultimele două relaţii, cât toată viaţa mea, am aşteptat doar respectul. Acum stau pe tuşă, pentru simplul motiv că nu înţeleg cum stă dragostea asta ca o coloană romană şi ţine o lume aşa strâns unită. Nu înţeleg. Pot scrie amintiri sau nici măcar, poate opinii sau puţin mai puţin, ce-or fi, oricum, regrete nu sunt. Ar putea fi însemnări, dar nu aş mai găsi rostul scrisului când ştiu deja ce caut. Cine mai are timpul necesar să asculte pe cineva, să râdă, când mulţi par că uită să vadă, sunt sătui de feţe şi se mărginesc la aprecieri cu tentă sexuală şi la sex. Ce ironie, să avem ochi şi să uităm cum e să vezi, să avem piele şi să uităm că iubirea are miros de citrice, santal, vanilie, bunătate şi candoare, să avem mâini şi să uităm să mângâiem când cineva e pierdut lângă noi!
EA ERA PRIETENA MEA...
El era cufundat în această stare de vreun an. Ea era prietena mea şi nu ştia că starea aceasta înseamnă şi o iubită, şi încercarea de a mai cuceri încă cel puţin şapte fete. El putea avea respect, înţelegere, voie bună şi ciocolată caldă. Dar lui nu-i sunt niciodată de ajuns toate aceste „condimente", el vrea ceva şi mai picant.
Au început cu o cafea, care s-a transformat în ceai şi pe care s-a scuzat că nu-
