Suntem nevoiţi ca, în premieră, să îi dam dreptate lui Victor Ponta: Mihai Răzvan Ungureanu trebuie să preia, pe lângă frâiele guvernării şi pe cele ale Partidului Democrat Liberal. Nu pentru a-l pedepsi pe Emil Boc pentru păcatele imaginare pe care i le reproşează opoziţia, ci pentru a i se da lui Ungureanu şansa şi puterea reale de a duce partidul în alegerile viitoare, palamentare şi prezidenţiale. Jocul politic s-a schimbat şi nu depinde decât de "greii" partidului să se adapteze rapid.

Primul care pare să fi înţeles schimbarea provocată de Traian Băsescu a fost, în mod surprinzător, Victor Ponta. Acum nici o săptămână era război total iar România politică se afla în tranşee. Ponta&Antonescu tăiaseră toate punţile între opoziţie şi putere şi se angajau să nu discute cu actualii guvernanţi până când cererile lor maximale nu vor fi fost satisfăcute: Demisia guvernului, demisia preşedintelui şi alegeri anticipate. Cât de schimbat a părut tonul lui Ponta ieri, în parlament, când a recunoscut implicit că anticipatele sunt deja istorie, s-a arătat dispus să reînnoade dialogul cu puterea şi a propus o listă de 15 proiecte pe care opoziţia este dispusă să le susţină, multe dintre ele bipartizane şi perfect rezonabile. Sfătuit sau din propriul instinct, Ponta a înţeles că războiul total face rău PSD şi că prelungirea lui pe perioada întregului an electoral 2012 va avea efect invers şi ar putea să-i coste pe pesedişti alegerile. Singurul care mai vorbeşte în continuare de "război total" este Crin Antonescu, care, pe de o parte, nu ştie alt fel de a se raporta la PDL şi la marea lui obsesie, Traian Băsescu, iar pe de alta, pare să fi ratat complet semnificaţia numirii lui Ungureanu şi se comporta la fel ca înainte. Crin Antonescu are deja o problemă mare. Prin prestaţiile de la Bruxelles şi atitudinea moderată adoptate în ultima vreme, Ponta s-a conturat ca lider