Tot mai multe publicaţii din România vor să introducă plata pentru conţinutul de pe site-uri, constrânse de tirajele tot mai mici şi de scăderea bugetelor de publicitate

Inspirate de titlurile din străinătate, câteva dintre ziarele şi revistele din România vor să adopte sau au adoptat deja sistemul plăţii pentru articolele scrise pe paginile web. Totuşi, mecanismul „paywall“ (plată pentru conţinut) este greu de implementat în România.

„Ţara noastră are două probleme în plus faţă de alte ţări în care se încearcă implementarea paywallului“, crede Iulian Comănescu, analist media, menţionând ca motive lipsa unui conţinut original şi faptul că presa nu este iubită de cititor. „Nu poţi cere bani decât pe ceva diferit faţă de ce oferă restul lumii gratis“, spune Comănescu, adăugând că, deşi plata pentru conţinut se pretează mai mult publicaţiilor de nişă, şi generalistele pot face acest pas.

Dragoş Stanca, managing partner la agenţia Q2M, spune că implementarea unui paywall la o publicaţie din România nu are nicio şansă, din două motive: valoarea editorială a materialelor produse şi lipsa unei înţelegeri între producătorii de conţinut.

„Eu nu îmi amintesc să fi văzut vreun subiect în presă anul trecut care să mă facă să spun: «Da, aş fi dat un euro să citesc asta»!“, nuanţează Stanca, care mai spune că pentru ca un model de plată să funcţioneze trebuie să existe un front unic, al publisherilor majori din România. „Judecând după orgoliile din piaţă, tind să cred că modelul teoretic pe care îl am în minte nu se poate aplica“, nuanţează acesta.

Dragos Stanca crede că vom asista la o scădere a calităţii conţinutului online şi la câteva falimente, urmate de o perioadă de doi-trei ani, după care piaţa se va reseta. „Interesele comune vor dicta găsirea unor soluţii comune, în aşa fel încât plata pentru conţinut premium să devină firească. Evident