Într-o zi din luna august a anului 1810 (sau era, cumva, 2010? nu mai ştiu...), spre seară, după o crâncenă confruntare cu o trupă de "Kaiserlichs" ardeleni pe înălţimile de la Rosenau, frânt de oboseală, plin de praf şi de sudoare, cu ochii injectaţi de fumul pulberii negre, cu gust de pucioasă în gură tot de la ea - gust ce nu poate fi alungat nici îngurgitând o cantitate apreciabilă de băutură (aşa cum ar fi fost tentat să facă orice adevărat grenadier ca mine), m-am trântit în aşternut şi am adormit buştean.

Slujeam de ceva vreme în armata "Marelui Om", adică a împăratului Napoleon I, dar niciodată parcă nu cunoscusem o campanie atât de dificilă, cu aşa mari diferenţe de temperatură şi cu ploi intermitente ca în aceste zone. Căciula de urs, proptită în baionetă, se deformase, fiind îmbibată de transpiraţie - sau, poate, mă pocnise vreun adversar în cap?!? Chiar şi penajul, foarte semeţ în bătălie, acuma se pleoştise. Am avut un somn greu, fară vise. Şi totuşi, în dimineaţa următoare, minune: m-am trezit general! Nu, nu era un vis - fie el cel mai roz şi mai îndrăzneţ avut vreodată la trezie de un militar - ci realitatea palpabilă! Aceasta pentru că schimbasem epoca.

Iată avantajul unui re-enactor: să schimbe, cu rapiditate, epocile istorice, uniformele, armatele şi... gradele de pe umăr. Versatilismul acesta nu este o frivolitate, ci o aspiraţie spre cunoaşterea şi acoperirea, prin experienţă personală, a cât mai multor perioade.

Dar, să recapitulăm şi să vedem cum s-au desfăşurat lucrurile în acestă lume mirifică a oamenilor maturi ce se joacă, în sfârşit, serios, de-a soldaţii, aşa cum nu au putut-o face la vârste fragede, când încă se mai aflau sub vigilenta supraveghere părintească.

A doua ediţie a Festivalului Istoric-academic "În numele trandafirului", a debutat în piaţa oraşului, unde se strânseseră trupele aliate ce "puseseră stăp