În nici o ţară normală nu poate avea loc drama care se petrece într-un oraş ca Mangalia. Unde, de la începutul iernii, mii de oameni, de la prunci, la bătrâni şi bolnavi, îngheaţă în apartamentele cu caloriferele sloi. Laolaltă, şi cei care şi-au achitat, rupându-şi de la gură, facturile exorbitante la termoficare, şi datornicii. Pentru simplul motiv că între primărie şi firma de termoficare există un litigiu financiar, pe care managerul firmei l-a continuat chiar şi după ce, totuşi, primind o sumă de bani obţinută de primărie de la fostul guvern Boc, nu l-a suspendat, ci l-a accentuat, prin şantaj. A trecut o lună de atunci, patronul a continuat, criminal, să ţină vanele închise, iar autorităţile au stat şi cel mult s-au jeluit cu mâna la gură, ca babele pe marginea şanţului. În cap cu prefectul de Constanţa, preocupat de fluturaşi electorali, în cap cu viceprimarul mangaliot (primarul a fost înlăturat mai de mult, după gâlcevi cu rădăcină politică), edil nesimţit, căruia e de mirare că lumea încă nu i-a spart geamurile.

Strigătele disperate după ajutor ale oamenilor de pe litoral, bătuţi de furtună şi ger, n-au mai ajuns sau n-au mai făcut să vibreze timpanul nici noului Executiv. Altminteri, în secunda doi, lacătele ar fi fost sparte, iar centrala (sunt de verficat drastic raporturile ei cu primăria) - repusă în funcţiune. Sub imperiul forţei majore, al obligaţiei autorităţilor de a asigura supravieţuirea locuitorilor. Abia zilele trecute, patronul a primit un mandat de arestare preventivă de doar 15 zile, pe care, fireşte, l-a contestat. Dar locuitorii au rămas tot în ger. Bătaia de joc, de un sadism inimaginabil, nu-i întâmplătoare.

Autorităţile dobrogene nu-s doar tembele şi incapabile. Pur şi simplu se simt net detaşate de obligaţia de a apăra interesele realmente vitale ale oamenilor. Nu le-a învăţat însuşi dragul de preşedinte că statul