Ultimele condamnări ale instanţei supreme arată că sentinţele nu se mai hotărăsc în şedinţele de partid. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Hotărârile instanţelor din ultima jumătate de an demonstrează că justiţia din România câştigă, pe zi ce trece, tot mai multă încredere în forţele proprii şi că devine conştientă de importanţa ei într-o Românie europeană. Absenţa în ultimii ani a comenzilor din partea politicului şi acţiunile tot mai închegate ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) produc, iată, condamnări cu executare în procese de mare corupţie.
Bătălia corbilor
Acestor pedepse li se adaugă descinderile asupra colegilor corupţi, precum şi avizele pozitive pentru reţineri şi percheziţii din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Schimbarea de optică în lupta anticorupţie tinde să infirme păgubosul proverb potrivit căruia "corb la corb nu-şi scoate ochii".
Independenţa magistraţilor demonstrează că aceştia au prins curaj şi că au înţeles că vremea sentinţelor judecătoreşti hotărâte în şedinţă de partid au apus.
Curajul de a condamna
La acestă nouă stare de spirit a contribuit, fără îndoială, şi procedura de promovare a judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Interminabile discuţii pe această temă s-au finalizat printr-o procedură care îmbunătăţeşte mult interviul formal cu care judecătorii erau obişnuiţi în anii trecuţi.
Dosarul Voicu, începutul sfârşitului
Promovarea unor judecători tineri şi schimbarea preşedintelui Secţiei Penale a ÎCCJ a dat de înţeles celor trimişi în judecată pentru fapte de corupţie că un nou caz "Voicu" nu mai este posibil. Arestarea unui senator al Parlamentului României care îşi cultivase strânse legături cu câţiva judecători influenţi a marcat primul semnal că politicul trebuie să se distanţeze de justiţie. Menţin
