New York – sunt în faţă la Penn Station, în Manhattan. Zgomot de claxoane, praf, soarele abia se zăreşte printre nori şi printre clădirile de 50 de etaje. Un val de oameni iese de la metrou. Ajung însă în Central Park şi parcă am ieşit din New York, un univers verde printre zgârie-nori.
Portland – Oregon. Sunt în centrul oraşului şi nu pot să nu observ cât este de diferit: verde, calm, oamenii nu mai sunt grăbiţi, mă simt ca într-un oraş european. Au chiar şi o piaţă de legume şi fructe la ieşirea din parc.
New Jersey – primele lucruri pe care le-am văzut în Jersey, din trenul spre New Brunswick - un orăşel universitar la o oră distanţă de New York -: grafitti pe pereţii clădirilor, zone industriale, multe părăsite, o senzaţie de mediu semiurban care nu ştie în ce direcţie să meargă. Asemănarea cu România m-a izbit.
Seattle – merg la munte. Autostradă cu 6 benzi pe fiecare sens. Apoi se îngustează la 3, cu o bandă de urgență. Milă după milă și se adună zeci, sute de mile. Totul tăiat în plin munte. București-Constanța pare un amărât de drum județean prin comparație. În România, așa ceva ar dura cel puțin 20 de ani să fie construit.
Seară de gală la Metropolitan Opera. Mă îndrept spre locul meu și tot văd câte un “meloman" cu adidași și blugi albastru deschis. Iar mai încolo un cuplu impecabil îmbrăcat, cu bijuterii în valoare de zeci de mii de dolari.
Metropolitan Museum of Art. Pe dinafară, o clădire clasică, ca orice muzeu european. Pe dinăuntru, totul este prietenos cu vizitatorul, dinamic şi interactiv. Nu te mai simţi într-un muzeu european, scorţos. În zona asiatică poţi vizita o curte a unei case tradiţionale din China sau o cameră dintr-un dojo japonez. Astfel, eşti transportat într-o lume de altădată, nu doar o priveşti politicos de după un cordon roşu. Cu siguranţă, filozofia în
