Dumnezeu le cere călugărilor "să plângă cu cei care plâng", dar unii preferă, totuşi, bogăţia pe pământ. Aşa o percep mulţi orădeni şi pe Maica Mina, stareţa Mănăstirii Sfintei Cruci, a cărei lăcomie pentru terenurile oraşului e deja proverbială.

Venită în Bihor la mijlocul anilor '90 cu sora sa, Paraschiva, pusă stareţă la Mănăstirea Bunavestire din cartierul Episcopia, Maica Mina Bădilă a absolvit, la fel ca ea, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Oradea, după care a primit de la fostul primar Petru Filip 10 hectare pentru a-şi ridica aşezământul din strada Făcliei pe care, de atunci, îl conduce cu mână de fier. Maica Mina nu s-a mulţumit, însă, cu atât, astfel că a mai pus ochii şi pe alte aproape 25 de hectare, eliberate de fosta unitate de tancuri în marginea şoselei de centură.

Pentru a se înstăpâni pe ele, Mănăstirea s-a judecat cu Guvernul şi cu Primăria, iar anul trecut, după ce a pierdut procesele, a inventat o şmecherie pentru a nu rămâne, totuşi, fără teren: l-a dat pe 80 de ani unei firme conduse de o bigotă bănuită de schizofrenie. Motivul declarat de ambele părţi e halucinant: SRL-ul şi Mănăstirea, ca părţi ale unei "Reţele Energetice a Bisericilor Ortodoxe", vor folosi pământul pentru a face din România o adevărată "grădină a Maicii Domnului" din punct de vedere energetic...

Ochii pe pământ

În 2005, la un an după ce România intra în NATO şi, ca urmare, trebuia să-şi desfiinţeze unităţile militare combatante din apropierea graniţelor vestice, stareţa Mănăstirii Sfintei Cruci, Maica Mina Bădilă, vedea în integrarea euro-atlantică o "oportunitate" cât un miracol: printre unităţile dislocate din Oradea se număra şi UM 01343, posesoarea a peste 24 de hectare numai bune să sporească averea Mănăstirii. După un lobby demn de iezuiţii papistaşi, stareţa a obţinut o Hotărâre de Guvern (HG 1043/2005), prin care Mănăstirea primea în administr