Comparaţia realizată de Reuters între opţiunea lui Traian Băsescu pentru Mihai Răzvan Ungureanu şi opţiunea lui Boris Elţin pentru Vladimir Putin, fără a fi inocentă, are meritul de a fi corectă.

Corespondentul prestigioasei agenţii Reuters la Bucureşti, Radu Marinaş, ia ca punct de plecare în analiza numirii lui Ungureanu momentul de acum mai bine de un deceniu, când Boris Elţin îl desemna ca succesor şi-l promova în marea politică a Rusiei pe Vladimir Putin. "Preşedintele unei foste ţări comuniste care se confruntă cu probleme economice numeşte un şef de serviciu secret drept succesor al său. Sună cunoscut?", se întreabă Marinaş. Şi da şi nu, îşi răspunde tot el, recunoscând că posibila apro­piere între cele două momente se opreşte aici, la nivelul enunţului general "ambii provin din spionaj". Corespondentul Reuters punctează limitele comparaţiei, trecând în revistă ce-i deosebeşte pe Ungureanu şi Putin: stagiul de ofiţer KGB în cazul lui Putin şi neapartenenţa la vreo structură a Securităţii în cazul lui Ungureanu, numit în 2007 la cârma unui serviciu de spionaj într-o ţară membră NATO şi UE, vârsta, nivelul de educaţie, ataşamentul lui Ungureanu la valorile Occidentului, colaborarea sa cu organismele euro-atlantice.

Fondul analizei Reuters este corect şi orice jurnalist cu experienţă ştie că intro-ul cu trimitere la Putin a fost doar un "cârlig" cu care Marinaş şi-a asigurat o audienţă peste medie a demersului gazetăresc, altfel nu foarte atractiv. Cu acest cârlig, Marinaş a împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură: a semănat îndoială cu privire la premierul român şi l-a atins în treacăt, cu o lovitură abilă de floretă şi pe "tatăl" lui Ungureanu, preşedintele Băsescu, cel căruia în urmă cu câteva zile i-a creionat un portret super-acid tot pentru Reuters.

Nu am pretenţia ca jurnaliştii care au reluat ştirea Reuters în presa româneas