Preasfinţitul Sofronie face jocuri politice şi, după ce a spart în două Eparhia Bihorului şi Sălajului, mută jumătatea rămasă în jurisdicţia Mitropoliei de la Sibiu, chit că spiritualitatea orădeană se revendică de la Alma Mater Napocensis, doar pentru ca, odată trecut la cele veşnice mitropolitul nonagenar al Banatului, să-i poată lua el tronul.
De când a ajuns la Oradea, stavrofora Mănăstirii Sfintei Cruci umblă înnebunită după pământurile oraşului, dar n-am auzit ca stareţa, unsă tot din pricini politice cetăţean de onoare, să ia exemplul credincioşilor de rând, pentru a sări în ajutorul năpăstuiţilor înzăpeziţi de pe alte meleaguri ale Patriarhiei.
Fostul vicar episcopal de la Oradea, Petroniu, ajuns episcop la Sălaj, a strâns cu sila de la preoţi 500.000 de lei ca să-şi finalizeze un sediu de birouri, dar n-a dat nici el vreun sfanţ pentru amărâţii de sub nămeţi. Episcopia şi-a ridicat o catedrală nouă, în care numai candelabrul din bronz aurit are aproape două tone, în timp ce în tot Zalăul nu există nici un centru social sau o cantină pentru săraci.
Însăşi opulenta Patriarhie, condusă de Prea Fericitul (exagerat, chiar, de fericitul) Daniel - care este şi arhiepiscopul Bucureştilor - a fost surdă şi oarbă la necazurile oamenilor, deşi din Dealul Mitropoliei până în troienita Ialomiţă nu e decât o aruncătură de băţ. În timp ce reporterii mirenelor televiziuni de ştiri deveneau salvatori ad-hoc ai oamenilor despre care erau plătiţi doar să relateze, trustul de presă ctitorit de managerul Bisericii Ortodoxe Române (format din ziarul Lumina, postul Trinitas TV şi agenţia de presă Basilica) nu catadicseau nici măcar să amintească despre singurul preot din satul Cârlig, comuna Glodeanu, judeţul Buzău, care dădea pildă, ieşind în fruntea enoriaşilor la deszăpezire, ca un Popa Tanda al zilelor noastre.
Abia la spartul târgului, conducerea BOR
