Aud voci care susţin că încrâncenarea portocaliilor de a nu preda cu o minimă decenţă (aşa cum s-a petrecut în Spania, Italia sau Grecia) guvernarea, de a ţine cu dinţii de ea până la alegeri - dar cu speranţa că vor mai păcăli sau cumpăra o dată electoratul, pentru un nou mandat -, uzând fie şi de tertipuri de imagine cum a fost debarcarea Cabinetului Boc şi instalarea uneu echipe de suplinitori, ar fi determinată de lăcomia de a mai drena, câteva luni barem, Bugetul, resursele ţării. Graba cu care se pregăteşte privatizarea unor mari companii de stat ar fi un argument în acest sens. Mai sunt alte voci, la Cotroceni sau la Modrogan, care falsează că PDL şi remorcile sale nu pot renunţa la misiunea lor nobilă de a modeniza ţara, fericind poporul român cu un program de posperitate naţională.

Eu unul, însă, cred că la mijloc nu mai e în primul rând hămeseala, ci instinctul de conservare. Plecarea de la putere ar însemna un mare deranj penal pentru mulţi înalţi demnitari de la centru sau ciocoi locali, care ar avea a răspunde pentru sumedenie de contracte trântite, pentru licitaţii pe sub masă, pentru achiziţii de stat cu costuri exorbitante, pentru scurgerea banului public către puşculiţa de partid şi către conturi personale. Nenumărate dosare zac încă prin sertarele DNA, presa abundă de noi şi noi dezvăluiri, s-au îngroşat treribil şi dosarele Curţii de Conturi. Iar în multe cazuri decontul miroase a puşcărie., de care personaje notorii vor să stea ferite cât mai mult.

Scandalurile sunt tot mai izbitoare, culminând chiar în aceste zile cu întreruperea eliberării de către UE a unor fonduri trecând de 3,5 miliarde de euro. Sumă uriaşă pentru o ţară săracă, pentru o economie vlăguită, pentru o populaţie din care aproape jumătate trăieşte, potrivit Eurostat, la limita sau sub limita