Karl May este autorul care m-a făcut praf și pulbere prin școala generală. Pentru că nu știu să fi citit și răscitit ceva cu mai multă pasiune ca volumele din Winnetou. Stiam pasaje întregi pe din afară și ne certam cu prietenii pe detalii irelevante din mai știu eu ce pagină. Armata de personaje ne fascina și ea, de la Old Shatterhand la Sans-ear sau Colma Pusi, și ne distribuiam în rolurile lor când jucam “hoții și vardiștii” sau, mai în grai local, “pac-pac”.
Povestea, bineînțeles, s-a stins în timp. Acum vreo două luni, însă, am cumpărat în pasajul din Obor, de la un buchinist cu vechime, cele cinci volume din Winnetou apărute la “Biblioteca pentru toți”. Un soi de întoarcere la locul crimei, ca să mai citesc o dată, mai la vară, pe la apusuri, biblia copilăriei.
Mi-am amintit de toate acestea citind că azi se fac 170 de la nașterea scriitorului german. Wikipedia spune cam așa: Karl Friedrich May (n. 25 februarie 1842 la Ernstthal, d. 30 martie 1912 la Radebeul) a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri. Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din Orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului. O mare parte din operele sale au fost ecranizate sau adaptate pentru piese de teatru.
Karl May provine dintr-o familie săracă de țesători, fiind al cincilea fiu dintr-o familie cu 14 copii, din care nouă mor la câteva luni după naștere. În 1844, probabil dintr-o carență de vitamina A, copilul contracterază o hemeralopie, boală care, cu timpul, se va înrăutăți, ajungând, după spusele scriitorului, la o „orbire funcțională”, tratată cu succes la vârsta de cinci ani.
Fiind un tânăr plin de fantezie, este sprijinit încă din școală să urmeze un curs privat de muzică. Din 1856 studiază la seminarul pedagogic din Waldenburg (Saxonia), de
