Ajuns la Jilava în urmă cu două luni, după căderea unei reţele de hoţi de maşini de lux, Velisar așteaptă să respire aerul libertății, după ce judecătorii i-au dat doi ani cu suspendare. Viața la răcoare, povestește el, e plictisitoare. Prea mult somn.
1 /.
Jilava e ca un somn prelungit. La 5.30 e masa de dimineaţă. Te trezeşti când ţi-aduc gardienii micul dejun - ceai îndulcit cu pesmeţi. Mănânci până crăpi, după aia te culci. Pe la 07.00, te trezeşti şi stai cu stomacul plin, la apel: vine un subofiţer gras, cu picioarele strâmbe şi te strigă: “Numărul 13810! Care eşti, mă?" “Prezent!". Alt subofiţer ciocăneşte gratiile şi planşeele, să vadă dacă a decupat careva din ele.
După ce pleacă ăştia, freci la nes şi la cafea, sau stai cocoţat în pat. Dacă e televizorul defect, te uiţi aiurit pe pereţi sau povesteşti ce-ai face tu dacă ai fi în libertate, acasă, lângă copii şi nevastă. Te culci. Dacă ai proces, te duc caraliii la camera de triere, să te îmbarce pentru Tribunal. Dacă e zi de duş, te duci la duş, dacă e zi de chioşc, te duci la chioşc. Pe la 11.00 din zi te trezeşti şi ieși la plimbare, în curte.
Cu lingura “topită" de Cola
La prânz mănânci, apoi joci poker pe ţigări sau îţi iei de îmbucat de la sacoşa din geam- ceva slănină afumată, denumită uneori de pârnâiaşi “zangală". După prânz te culci. Pe la 16.00, poţi să te trezeşti şi să faci puţină gimnastică între paturi (cu bidoane de 5 litri umplute cu apă), sub ochii bovini ai şefului de cameră, Rostaş. Când oboseşti, te culci.
Pe la 18.00 vine apelul de seară: “13810, unde eşti?" “Aici, ‘trăiţi!". Subofiţerii verifică iar gratiile, predau altora serviciul şi pleacă. De-acum, deţinutul se poate culca din nou. Care e mai înstărit încălzeşte la chibrit o malaciucă, aşa cum zic deţinuţii la bila de heroină, o trag în seringă şi şi-o injectează grijulii în
