Cea mai veche îmbrăcăminte pentru noapte pare a fi cămaşa sau camizola. Dar chiar şi ea a fost menţionată de istorici târziu, în Evul Mediu. Se pare că, până la inventarea ei, oamenii dormeau goi sau în hainele de zi. Când scriem istoria veşmintelor de noapte plutim într-o oarecare incertitudine. Cea mai veche menţiune datează din Evul Mediu şi este despre cămaşă. Se pare că, până atunci, oamenii dormeau goi sau în hainele pe care le purtau în timpul zilei. Înainte de culcare, îndepărtau pur şi simplu veşmintele de deasupra şi dormeau în celelalte. Cămaşa de sub haine era probabil singurul obiect de îmbrăcăminte spălat cu regularitate. Pas cu pas prin istoria cămăşii de noapte şi a scufiei Dicţionarul Oxforddefineşte cămaşa de noapte drept un obiect vestimentar excentric, purtat de bărbaţi în pat. Potrivit dicţionarului de modă Fairchild, un astfel de obiect vestimentar este unul în care dorm atât bărbaţii, cât şi femeile, iar croiala lui este specifică fiecărui sex în parte. Dicţionarul de costume al lui R. Turner Wilcox defineşte cămaşa de noapte ca fiind un obiect vestimentar croit până mai jos de genunchi şi despicat în părţile laterale. Era purtată de bărbaţi şi băieţi înainte de apariţia pijamalei, târziu, în secolul al XIX-lea. Partea din faţă era împodobită cu broderii, închisă cu nasturi până la mijloc, mânecile erau lungi şi creţe, iar gulerul răsucit. Fasonat cu migală, combinezonul de noapte făcea parte din garderoba lui Henry al VIII-lea şi a fost menţionat de Thomas Kyd în piesa Spanish Tragedy, în 1594; era, probabil, asemănător cămăşii purtate în timpul zilei. Scufiile de noapte erau şi ele destul de comune în acele vremuri şi faptul că erau menţionate în testamente sugerează faptul că aveau o oarecare valoare; acestea au intrat în modă în secolul al XVI-lea. Istoricii notează că Elisabeta I a Angliei a primit una cu ocazia sărbătorilor de C