Cei trei iepurasi de angora au fost darul neasteptat din partea nasei mele. "Sa-ti faci o vesta frumoasa si calduroasa", a fost urarea cu care nasa, scotandu-i dintr-un cosulet, ni i-a pus in brate. Nu i-am prea inteles recomandarea...
Erau finetea intruchipata: albi ca neaua proaspata, cu urechiuse lungi si botisoare catifelate. S-au cuibarit in sortuletul meu albastru si abia am reusit sa-i tin, ca ma ardeau ca niste cuptorase. Ai mei cumparasera o cusca speciala, cu tot dichisul, pentru noii musafiri, semn ca treaba era pusa la cale din vreme. I-am instalat rapid in fortareata si mi i-am intiparit bine in minte, dupa cateva semne particulare, poreclindu-i: Pic, Ric, Vic.
De-acum, universul meu de joaca se mutase in fata custii cu iepurasi. Ii supravegheam, le asezam frunzulitele de napi chiar sub botisor, alegeam cei mai frumosi morcovi din stratul din gradina si-i ademeneam pe prietenii mei rozatori, indemnandu-i cu vorbe blande sa guste delicatesele.
Tare-i mai indrageam! Carasem cu galetusa mea de plastic nisip in fata custii si faceam din el "forme", explicandu-le amicilor mei imblaniti: "Uite, asta-i o stea, asta-i o inimioara, asta-i chiar o luna". Curiosii mei prieteni priveau, din cand in cand, "formele", dupa care isi vedeau de-ale lor. Cateodata, ma supara indiferenta protejatilor mei. Eu le dedicasem viata, iar ei? Mai ales Pic si Vic parca ma luau peste picior, negasind prea interesanta expozitia mea de "forme".
Dintre toti, Ric era mai contemplativ. Intindea botisorul printre zabrele si-mi facea impresia ca doreste sa iasa din cusca. Si chiar mi s-a facut mila de el simtindu-l ca vrea putina libertate. Intr-una din zile, l-am luat usor in brate, l-am asezat in carucior - jucaria mea pentru papusi - si-am plecat cu el la plimbare, prin gradina, printre straturile de morcovi si de patrunjel si printre aracii care sprijineau tu
