S-au răspândit surprinză tor de mult, în ultima vreme, anumite variaţii în construcţia prepoziţională a formulei prin prisma...

Construcţia e un echivalent pentru sintagmele din punctul de vedere..., din perspectiva..., în privinţa... etc., al căror rol specific este de a introduce o (sub)temă a discursului şi de a atrage atenţia asupra acesteia. Ele tind să le transforme (sub aspect gramatical) în locuţiuni prepoziţionale şi (din punct de vedere stilistic) în clişee.

În diferite registre ale limbii, se întâlneşte astăzi frecvent construcţia (improprie) din prisma: „Europa politică şi economică de mâine din prisma moştenirii sale culturale” (cmi.interculturel.org); „Seminarul Drepturile Femeii din prisma Discriminării” (facultate.regielive.ro); „Măsurile de protecţie a minorilor din prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotararicedo.ro); „Dezamăgitor din prisma ospitalităţii” (amfostacolo. ro); „Trecutul Biancăi Dră- guşanu, din prisma tatălui lui Mihai” (accesdirect.a1.ro) etc. Mult mai rar, prepoziţia care precede substantivul este în: „în prisma acestei noi concepţii se va ajunge ca urbanismul să nu mai poată fi practicat decât în echipe” (artboom.ro); „rezultatul trebuie văzut în prisma situaţiei actuale de la noi” (animale.ro).

Termenul ştiinţific prismă a intrat în limba română în deceniile de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, prin traduceri şi adaptări de manuale şi tratate. Sursele acestora fiind diferite, se consideră că termenul are etimologie multiplă: a putut fi preluat din greacă, dar şi din latină, germană, franceză etc. N.A. Ursu, în Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti (1962), ca şi Dicţionarul limbii române (DLR, Tomul VIII, Litera P, partea a 5-a) oferă numeroase citate caracterizate de îmbinarea hibridă, specifică epocii, între rigoarea ştiinţifică a ide