După summitul de la Bruxelles, României i s-a reproşat un «naţionalism de secolul XIX». Dar cum stăm cu naţionalismul de secol XXI?
Un diplomat olandez care a avut mai multe misiuni în ţările fostei Iugoslavii a declarat de curând că acest spaţiu „nu a dat nimic Europei", deci n-ar trebui integrat în UE. Bietul de el, a stat de pomană atâţia ani în Balcani, n-a priceput nimic. Dar, în virtutea experienţei sale, e băgat în seamă şi se fac ştiri din vorbele sale goale. Dl Gyorgy Frunda declara deunăzi la RFI că a participat la câteva discuţii cu parlamentari olandezi pe tema aderării României la Schengen şi a observat că aceştia nu ştiau mare lucru despre România şi progresele sale în materie de securizare a frontierelor. Nu o dată, în trecut, tot în Olanda au apărut puncte de vedere conform cărora România şi Bulgaria nu aveau ce să caute în UE. Oricât am căuta explicaţii politice şi diplomatice sofisticate, până la urmă trebuie să-i dăm şi ignoranţei un loc: oamenii n-au habar că şi prin aceste părţi este vorba tot despre Europa. Le-a intrat, pur şi simplu, în cap că România şi Bulgaria nu trebuie să intre în Schengen. Şi nici nu vor să ştie care e, de fapt, realitatea. Iar mai nou, societatea olandeză - recunoscută şi admirată ani la rând pentru toleranţa sa - e într-o stare de profundă dezorientare, care l-a adus în coaliţia de guvernare pe Geert Wilders, acest populist mediocru şi oportunist, cu nimic diferit, în esenţă, de Corneliu Vadim Tudor. Diferenţa e că, dacă Vadim „al nostru" e considerat nefrecventabil în Europa, Wilders dă tonul în politica olandeză şi, implicit, europeană. După ce a provocat un mare scandal cerându-le olandezilor să-i toarne pe imigranţii est-europeni pe site-ul partidului său, acum propune un referendum prin care Olanda să revină la gulden şi „să fie stăpână pe soarta sa".
Dl prim-ministru Ungureanu are dreptate: guvern
