Uşurare în UDMR, după demisia lui Laszlo Tokes, anunţată astăzi, într-un lung şi acuzator comunicat. Vicele udemerist Laszlo Borbely spune că plecarea fostului preşedinte de onoare al Uniunii se întâmplă prea târziu, de doi ani cerându-i-se să-şi clarifice poziţia, pentru că „nu se poate să ajungi europarlamentar pe listele unei formaţiuni politice şi a doua zi să faci tot posibilul să ataci acea formaţiune politică”. Tokes nu mai era însă de multă vreme cu spiritul în UDMR şi nici nu mai era identificat cu aceasta, ci cu organizaţia radicală CNMT, al cărei obiectiv declarat este obţinerea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc. Dacă Uniunea bine acomodată la toate guvernările îşi menţine un discurs ambiguu cu privire la autonomie, CNMT şi aripa sa politică, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT) proclamă separatismul după modelul Kosovo, cea mai puternică porta voce a acestora fiind chiar episcopul Tokes. Nostalgic al Ungariei Mari şi partizan al controversatului premier Victor Orban, el propunea, în urmă cu două săptămâni, la primul congres al PPMT, ca maghiarilor care îşi critică patria-mamă, Ungaria, să li se interzică, simbolic, intrarea în Ardeal. În ajunul zilei de 15 martie, Laszlo Tokes încearcă să pună o altă barieră, una politică între UDMR şi maghiarii din România, care, la această dată, sărbătoresc ziua conaţionalilor de pretutindeni.

Episcopul acuză Uniunea, în mesajul de adio, că şi-a abandonat comunitatea, a tocat banii publici destinaţi acesteia pe propriile-i interese, că pune beţe în roate activităţii ANI şi are o atitudine prea permisivă faţă de proiectul Roşia Montană, miniştrii maghiari fiind „cumpăraţi” de Gold Corporation. Liderii udemerişti nu răspund acestor lovituri - trec prin ele ca printr-o ploaie de vară, deşi îi arată corupţi şi avizi de putere -, ci, după câteva ore, îndreaptă atenţia în altă direcţie