Italia a pierdut 31 de miliarde de dolari prin pariuri pe dobânzi, scrie Bloomberg, care notează că statul a preferat să plătească 3,4 miliarde de dolari băncii americane Morgan Stanley decât să continue contractele în speranţa recuperării banilor.
Derivatele în cauză erau "pariuri" pe evoluţia dobânzilor, au fost încheiate în anii '90 şi din 2008 au început să cauzeze pierderi Trezoreriei italiene.
Costul ieşirii din contractele respective este echivalentul a jumătate din suma cu care guvernul italian speră să-şi suplimenteze în acest an veniturile prin majorarea TVA.
Italia avea la sfârşitul lunii septembrie a anului trecut o datorie de stat de 1.883 miliarde euro, reprezentând 119,6% din PIB, potrivit datelor Eurostat.
"Aceste pierderi demonstrează natura speculativă a acestor tranzacţii şi supremaţia industriei financiare faţă de guvern", comentează senatorul italian Elio Lannutti.
La mijlocul anilor '90, când datoria de stat a Italiei a depăşit pentru prima dată echivalentul a 1.000 miliarde euro, statul a început să utilizeze diverse contracte derivate pentru a se adăposti de riscurile presupuse de fluctuaţia nefavorabilă a dobânzilor, scopul final fiind scăderea serviciului datoriei publice, a explicat o sursă apropiată situaţiei.
Multe obligaţiuni emise în acea perioadă aveau maturităţi de 5 sau 10 ani, cu cupoane de până la 10%, potrivit datelor Bloomberg. Italia a folosit contractele respective pentru a eşalona plăţile pe perioade de cel puţin 30 de ani, a adăugat sursa citată.
Odată cu criza financiară mondială din 2008, contractele derivate au devenit rapid o sursă de pierderi pentru Italia.
Băncile americane Goldmn Sachs, Morgan Stanley, Bank of America, Citigroup şi JPMorgan Chase au o expunere netă prin derivate pe Italia de 19,5 miliarde de dolari, potrivit datelor centralizate de Bloomberg.
Adăugând ş
