Florea Râmaru acţiona după o singură \"reţetă\": ataca femei pe vreme rea şi le omora cu o bară din fier.

Ion Râmaru, considerat cel mai mare criminal în serie al României, a fost urmaşul unui alt mare ucigaş urban, Florea Râmaru, tatăl său.

Potrivit anchetatorilor, Râmaru- tatăl era la fel de" îndrăzneţ" ca şi fiul său: ataca femei la ele acasă numai pe vreme rea (ceaţă, precipitaţii şi furtună), apoi le ucidea cu o bară din fier sau cu un ciocan şi îşi pierdea urmele în noapte.

Crima - tradiţie "de neam"

Toţi contemporanii celor doi Râmaru au considerat că pornirile lor criminale pot fi considerate ereditare. Conform criminaliştilor, tatăl lui Ion a ucis si el mai multe tinere, dar atacurile au putut fi atribuite cu certitudine cu o întârziere de aproape 30 de ani.

Erau anii ‘44- ‘45. La vremea respectivă, multiplele asasinate cărora le căzuseră victime mai multe tinere aveau autor necunoscut în scriptele poliţiei.

Un criminal feroce, care dovedea şi un curaj nebunesc, intra peste femei în case, le târa la subsolul clădirilor, le lichida cu lovituri de bară metalică, ciocan sau toporişcă şi dispărea fluturându-şi hainele sale negre, lăsând în urmă bălţi de sânge.

Găsit după bocancii militari

De fiecare dată, anchetatorii găseau la locul atacului urme de bocanici militari, mărimea 42. Pentru că nu există crimă perfectă, criminalul a fost identificat până la urmă, după aproape 28 de ani.

Mai exact, misterul crimelor din vara anului 1944 a fost dezlegat pe 23 octombrie 1972, la un an după ce sentinţa de condamnare la moarte a lui Ion Râmaru fusese pusă în aplicare.

La vremea respectivă, la Institutul Medico-Legal a fost adus cadavrul lui Florea Râmaru, tatăl lui Ion, care murise la 53 de ani, în urma unei căzături din tren.

Legiştii au observat că Râmaru purta bocanci mărimea 42. Comparând urmele recoltate