„Banii? Şi ce ai? O maşină, poate două, eu am avut chiar trei. Până la urmă, ce faci cu ele?Eu văd banii ca pe nişte hârtii cu care în esenţă n-ai ce să faci. Eu vin la tine, îţi dau ceva şi tu-mi dai nişte hârtii. Ce înseamnă hârtia aia?

Probabil într-un final o să cadă şi sistemul financiar şi se va ajunge la un troc”. Acum câteva luni, pentru Paul Culda banii însemnau mult mai mult de atât. Dar atunci trăia altă viaţă.

Avea 46 de ani şi se bucura de casa lui cea mare, de maşinile cele scumpe şi de afacerea prosperă ca terapeut Bowen. Pe lângă asta, mai şi preda educaţia fizică la facultate. Totul părea perfect şi aşezat. Nu-i mai lipsea nimic - viaţa lui era modernă, bogată şi clară. În terapia Bowen avea o reputaţie bună, de om serios. Îl căutau sute de oameni, aşa că-şi deschisese cabinete particulare în patru oraşe diferite. Cabinetul din Cluj, de pildă, este o vilă impunătoare.

Om cu vilă şi maşini elegante. Prea ocupat să se mai relaxeze în grădină

Dar într-o zi toate astea nu i-au mai ajuns. Pur şi simplu şi-a dat seama că e prea ocupat să se mai relaxeze în grădina cea frumoasă de acasă, cu iarbă ca-n reclame. Muncise pentru ea până la epuizare, dar acum, că o obţinuse, nu mai avea timp să stea trântit pe iarba din curtea casei, cu ochii la cer. A stat mult şi s-a gândit până a ajuns la o concluzie deşteaptă: „Este imposibil să ai atâta confort, să ai totul la picioare şi cu toate astea să nu mai ai timp să te odihneşti, să te relaxezi şi să te bucuri de ceea ce ai”.

Citeşte şi: Sălbaticii moderni din Apuseni. PRIMII ORĂŞENI CARE ŞI-AU LUAT CÂMPII şi au fugit în pustiu

Atunci a simţit pentru prima dată că acolo, în oraş, parcă n-ar trăi viaţa lui cea adevărată. Traficul, bulevardele, betoanele Clujului şi ale Albei erau o lume străină în care el se simţea sufocat. „Şi apoi mă uitam şi la feţele oameni