In timp ce presedintele-jucator se afla pe cealalta parte a planetei, in PD-L s-a produs un cutremur cu o inalta magnitudine. El se numeste "plecarea lui Sorin Frunzaverde". Plecare sau abandon? Abandon sau capitulare? Sunt intrebari la care va fi necesar un raspuns. Dar de ce este un cutremur? Aceasta este intrebarea intrebarilor. De ce fruntasii acestui partid au trecut, in numai cateva minute, de la starea de consternare la stari succesive de deruta, de panica, de fibrilatie? De ce au oferit ei reactii atat de contradictorii? Dupa plecarea lui Frunzaverde urmeaza sau nu descapatanarea lui Boc?

Din doua perspective, cazul Frunzaverde reprezinta o noutate absoluta. O premiera in istoria partidelor politice din Romania. In primul rand, vorbim despre unul dintre fondatorii PD, transformat ulterior in PD-L. In al doilea rand, Frunzaverde era, in calitatea sa de prim-vicepresedinte, al doilea om din partid dar, dat fiind pedigriul sau, ramasese emblema PD-L. Imaginea sa de pedelist pur sange era mai puternica decat a oricaruia. Frunzaverde a fost de patru ori ministru si o data europarlamentar, ales tot pe listele acestui partid. Spre deosebire de multi dintre carieristii PD-L, strecurati in pielea unor intelectuali mai mult sau mai putin autentici, sau de personalitatile mai bolovanoase din PD-L, sau de cei cativa zombi de care partidul nu duce lipsa, Sorin Frunzaverde este nu numai un om politic bine cusut, extrem de coerent si de consecvent, ci si un om care s-a dovedit, de-a lungul timpului, a fi de caracter. Se numara printre putinii pedelisti stimati si tratati cu respect de adversarii politici. Ei bine, ceea ce este fara precedent e ca un asemenea personaj paraseste partidul pe care l-a intemeiat, in momentul in care acesta se afla la putere, pentru a pleca in opozitie si pentru a se inscrie in cursa electorala intr-o noua echipa, cea a PN