Omul care a stat în umbra multor actori care nu mai sunt, vorbeşte cu nostalgie, dar şi cu amărăciune, despre filmul românesc şi explică de ce are un dinte împotriva \"Comisarului Moldovan\". Sursa: VLAD STĂNESCU
În ultimii ani, tot mai mulţi actori au părăsit şi scena vieţii: Ştefan Iordache, Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Emil Hossu, Rodica Tapalagă şi, chiar ieri, Ştefan Radof.
Acestea sunt doar câteva dintre numele de aur ale filmului şi teatrului nostru care au rămas doar o amintire imprimată pe benzile magnetice sau suporturile video.
Un om, cumva din umbră, a fost însă tot timpul lângă ei, precum a fost şi în spatele mai tinerei generaţii de actori şi cascadori ai României.
Szoby Cseh, cascadorul emblematic al Studiourilor Buftea, atât în perioada ceauşistă cât şi după aceea, îşi aminteşte cu nostalgie şi oarecum cu amărăciune de tot ce a însemnat filmul românesc.
Evenimentul zilei: Când aţi terminat Institutul de film şi v-aţi apucat de cascadorii credeaţi că o să dureze?
Szoby Cseh: Da, sincer, da! În 1967 m-am dus pentru prima oară să mă angajez la Studiourile Buftea. Mi-a plăcut cascadoria de când mă ştiu. De fapt, ca tânăr absolvent nici nu prea aveam unde să mă duc. Dar mi-a plăcut ceea ce făceam şi cred că asta se vedea şi pe ecran.
Mă înţelegeam bine cu toţi colegii mei, actorii, care astăzi, din păcate, nu mai sunt. De câte ori vorbesc de ei, nu ştiu, parcă mă simt cioclu. Dar hai să nu ne întristăm mai mult decât e cazul. Să ne aducem aminte că toţi au lăsat ceva frumos în urma lor.
În anii aceia se făceau filme istorice, cu sute de cascadori. Acum, de ce această breslă a intrat în impas...
Aproape că nu mai există, nu că e în impas. Dar declinul a început prin 1975. De fapt, de atunci datează corupţia în cascadorie, la noi. Se făceau filme cu sute sau chiar mii de cascadori. Mulţi veneau de afară, că no
