Sorin Frunzăverde nu e un simplu cetăţean. El este o stare de agregare. E una dintre acele substanţe magnetice în jurul căreia se adună câte un partid. Sursa: EVZ
Pretinde că e de douăzeci de ani în politică, dar nu i se cunoaşte vreo ideologie. De fapt — are una: puterea. A ajuns la ea şi nu i-ar mai da drumul nici în ruptul capului. În realitate, nu Frunzăverde e de folos partidului, ci partidul (oricare ar fi acela) îl serveşte pe Frunzăverde. Cum PDL-ul pare să fi slăbit pe la încheieturi, "agregatul" a găsit o şa mai înaltă şi s-a zvârlit în ea. Din acest punct de vedere, Crin Antonescu face o greşeală de calcul: nu Frunzăverde îi salvează pe uslaşi la Reşiţa, ci USL-ul îl salvează pe Frunzăverde!
E stupefiant să-i vezi pe pedelişti desfăşurând un evantai de fraze pompoase, de la indignare la speranţa că, odată şi odată, ei şi demisionarul se vor "reîntâlni". De ce-ar face-o? Ex-camaradul conduce cu mână de fier un judeţ, dar asta nu înseamnă că judeţul prosperă. Din contră — e greu de găsit o zonă mai amărâtă, mai lipsită de perspective decât Caraş-Severinul ultimelor două decenii. Şi atunci, unde e "providenţialismul" lui Frunzăverde? Nu faptul că partidele vor să-l aibă de partea lor mă miră, ci insistenţa reşiţenilor de a-l vota. Frunzăverde n-a făcut minuni sub PDL. Cine le garantează că le va face sub USL?
În România, Frunzăverde sunt, dacă mi se îngăduie figura de stil, câtă frunză şi iarbă. Iar ei sunt cu atât mai puternici şi mai discreţionari cu cât judeţele sunt mai pipernicite. Oraşele şi judeţele mono-industriale din vremea comunismului au produs, de regulă, fenomenul baronismului local. Baronii sunt infailibili acolo unde relaţiile personale, cumetriile şi mafiile dictează politicului. Ceea ce e mai greu de pus în practică la Iaşi, Cluj, Timişoara ori Braşov e aproape regula în judeţele mici şi sărace.
C
