Există cărți pe care apariția sub patronajul unor instituții care nu au legături trainice cu rețelele de distribuție – atîta cît funcționează acestea – de pe cuprinsul întregii țări le menține într-un soi de circuit subteran. Nu este de mirare că ele ajung cu greu și în cantități insuficient de relevante la cititorii cărora le sînt destinate. Cu mare întîrziere, am intrat și eu în posesia volumului îngrijit de o echipă de bibliotecari de la Biblioteca Județeană „A.D. Xeno­pol“ din Arad, sub coordonarea poetului Nicolae Nicoară-Horia și incluzîndu-i pe Lucia Bibarț, Adriana Czibula, Cristina Dulaschi, Ligia Margea și Marioara Sabou, şi anume Dioariu. Jurnal intim al lui Atanasie Marian Marienescu (Arad, Editura Nigredo, 2008, 244 p. + 3 file foto). De aici se vede că atunci cînd bibliotecile se transformă în case editoriale, drumurile către cei care, în mod firesc, le aprovizionează depozitele se… înfundă. Prezent în enciclopediile românești ca „jurist, scriitor, etnograf, folclorist, membru al Academiei Române“, Atanasie Marian Marienescu s-a născut în 8/ 20 martie 1830, la Lipova, în judeţul Arad, și a trăit pînă în 6 ianuarie 1915, murind la Sibiu. Recunoaș­terea meritelor acestui contemporan și vecin de meleag natal al lui Slavici s-a produs în virtutea meritelor sale din cîmpul istoriografiei, filologiei, al scrisului literar, al folcloristicii și etnografiei, deși studiile sale de specialitate au fost în… drept. S-ar putea spune că ramificarea intereselor lui culturale, ca și apartenența la aceeași epocă îl apropie nu numai de Slavici, ci și de Vasile Conta, de pildă. Ca și aceștia, Marienescu ajunge să reprezinte un anume enciclopedism ilustrat spectaculos de pașoptiști precum M. Kogălniceanu, de postpașoptiști de factura lui B.P. Hasdeu, Odobescu și de alți contemporani ai acestora, printre care se distinge Mihail Eminescu. La ardeleni era însă în joc u