Instructorul apasă butonul de "play", iar muzica învăluie întreaga încăpere. Pe ritmuri specifice Braziliei, care îmbie până şi pe cel mai leneş om la dans, mişcările braţelor şi picioarelor cursanţilor seamănă mult cu cele ale luptătorilor de arte marţiale. Însă capoeira înseamnă mai mult decât arte marţiale: este arta de a mima o luptă dansând.

Din Brazilia, la Oradea

Capoeira s-a născut în secolul XVI în Brazilia. Sclavii africani deportaţi acolo erau pedepsiţi constant, aşa că şi-au căutat metode de protecţie. Cum nu aveau voie să se lupte între ei, se foloseau de muzică pentru a mima lupta. Se adunau în cerc, cântau, iar în mijloc doi dintre ei se confruntau, fără să se lovească. Pentru a fi şi mai convingători, sclavii se foloseau de instrumente muzicale: berimbau (un arc de lemn cu fir de oţel), atabaque (un fel de tambur) şi pandeiro (un soi de tamburină).

Secole mai târziu, capoeira s-a dezvoltat şi a devenit un stil aparte de arte marţiale. "E o artă a corpului, o acrobaţie", explică Ionuţ Ciula (foto), instructor de capoeira. Tânărul de doar 21 de ani e din Satu Mare şi face capoeira de peste şase ani. A perseverat, a ajuns instructor, iar de trei ani a adus această mişcare şi la Oradea, prin clubul Alto Astral.

Bună pentru oricine

Ionuţ e singurul instructor de capoeira din Oradea, iar din grupul său fac parte 15 persoane. "Oricine poate să înveţe şi să practice capoeira, indiferent de vârstă ori de câte kilograme are", spune tânărul. Mulţi din cei care au ales-o au căutat o modalitate plăcută pentru a se menţine în formă ori pentru a-şi tonifia muşchii.

Capoeira are nişte mişcări specifice, asemănătoare cu cele ale artelor marţiale şi care sunt uşor de învăţat. De pildă, ginga, pasul de bază în capoeira, presupune ca luptătorul să se mişte continuu de pe un picior pe altul, iar când păşeşte pe piciorul drept, trebuie să