Din belicoşenie infantilă (primii), neştiinţă (cazul doi) şi interese directe (ultimii) s-a creat un larg front al kommentariatului în afacerea Cuprumin. Sursa: EVZ

Doar aşa se explică veselia că a eşuat cea mai transparentă încercare de privatizare a unei găuri negre din industria românească. Nu e de neglijat nici atmosfera generală de criză, în România şi UE, isterică, vindicativă şi anti-capitalistă, gata să spânzure pe oricine face o fărâmă de profit în numele “celor 99%". Ca şi când bugetul public, din care se plătesc ajutoarele sociale, se alimentează cu taxe pe sfinţenie şi limbă de lemn "corporate social responsibility", nu pe profit.

Afacerea CUPRUMIN a căzut – deşi investitorul zice altceva – pentru motive greu de descâlcit în masa de vorbărie paranoidă care ne plasează cultural nu în Occident, ci în Pakistan sau Egipt. Nu cred că din cauza solicitării de transparentizare a contractului; trebuie să fie ceva legat de bani sau cerinţele de mediu.

Acestea erau solicitări legitime, dar e vina guvernului că nu le-a pus în caietul de sarcini, să ştie oamenii ce cumpără, nu să le vină ideea la final, după licitaţie. La fel, era mai bine dacă potenţialul cumpărător n-ar fi fost legat, cum se aude, de interesele unor actuali miniştri, foarte stabili şi transpartinici. Dar dincolo de detalii, îngrijorător e tonul discuţiei publice despre privatizări şi concesionări în general.

E absurd să pierzi vremea discutând cum şi cine a făcut evaluarea iniţială a activelor, atâta vreme cât finalmente a avut loc o licitaţie, la care a venit cine a vrut şi a oferit cât a vrut. Doar bătrânii guru de la ASE încă nu s-au prins că preţul unui bun e dat de piaţă, încorporând în el toată informaţia disponibilă, utilizările prezente şi viitoare ale activelor şi un coeficient de risc de afacere, şi ne învaţă că “valoarea reală" a unui bun se a