In materie de interventii pe piata muncii, Statul roman a preferat ca in perioada crizei sa dea mai degraba peste decat sa invete somerii sa pescuiasca. In 2010, ponderea cheltuielilor cu subventiile destinate stimularii angajarii in totalul cheltuielilor cu masurile active a scazut de la 74,5% (in 2009), la 66,5%. Gradul de ocupare dupa iesirea dintr-o masura de formare profesionala a scazut si el in 2010 fata de 2009; ponderea persoanelor care s-au angajat la un loc de munca in urma participarii la un curs de formare profesionala a fost de 27,6%. In total, in 2010, s-au identificat 29 de interventii publice privind piata muncii din Romania, clasificate conform metodologiei europene.
Cele 29 de interventii publice privind piata muncii din Romania, clasificate conform metodologiei LMP (Labour Market Policies), in urmatoarele tipuri: servicii privind piata muncii (5), masuri privind piata muncii - masuri active (20), suport financiar privind piata muncii - masuri pasive (4). Romania a cheltuit 0,61% din PIB cu aplicarea masurilor prevazute prin politicile privind piata muncii.
Cheltuielile implicate de suporturile financiare (masurile pasive) au fost preponderente (90,7%) in totalul cheltuielilor cu politicile privind piata muncii. In cadrul acestora ponderea cea mai mare a revenit cheltuielilor efectuate cu indemnizatia de somaj (96,3%).
Anul 2010 a inregistrat, fata de anul 2009, o crestere cu 6,6 puncte procentuale a ponderii cheltuielilor cu suporturile financiare in totalul cheltuielilor cu interventiile publice pe piata muncii.
In contextul crizei economice, acest lucru a fost justificat de mentinerea la un nivel ridicat a ratei somajului inregistrat (7,8% in 2009, respectiv 7,0% in decembrie 2010), ceea ce a dus implicit la cresterea cheltuielilor cu interventiile publice dedicate grupului vulnerabil pe
