Ingineriile de la Chiajna sînt, de fapt, nişte găinării de subingineri şi de maiştri

Tot ce are un trecut pe bani a născut zicale, aforisme, anecdote. Umorul apare după ce încep să funcţioneze legile şi regulile. Cu banii fotbalului însă nu glumeşte nimeni. Sînt mulţi, prea mulţi ca să poată fi controlaţi, iar lumile care-i circulă sînt prea dure şi prea vaste ca să ţină seamă de legi. În banii fotbalului, regulile şi legile, ca în toate domeniile fără o istorie aşezată, sînt făcute spre a fi călcate. Cît timp faci un blat la Chiajna şi poţi să pariezi pe el la Singapore, statul nu poate fi decît încă un spectator la blaturi. Cei dovediţi şi condamnaţi au fost ori neglijenţi, ori proşti, ori au ignorat regulile nescrise ale banilor din fotbal. Aici e cheia afacerii: regulile nescrise sînt puţine şi de aceea funcţionale. Banii fotbalului îi centrifughează şi-i dă pe mîna statului pe neglijenţi şi pe proşti.

Toate discuţiile despre Chiajna şi ingineriile lui Reghecampf, toate speculaţiile vizavi de viaţa secretă a lui Şumudică ţin de spectacolul cel mare, cel adevărat, de după meci, nu de banii fotbalului. Cine se inflamează la blaturi înseamnă că nu a priceput nimic din Liga lui Mitică şi din biografia lui Mircea Sandu. Fotbalul e un paravan şi un mecanism. Trebuie să fii un întîrziat în veac, ca să numeşti fotbalul românesc sport. În cîteva ţări, da, fotbaliştii au o formaţie de sportivi, dar tot ce conta în Anglia, cînd a fost inventat fotbalulul, nu mai contează nici în Anglia. Contează mai mult ca în alte ţări, dar nu ca odinioară. Tot ce pare secret în existenţa unor echipe ca Urziceni, Chiajna, Mioveni, Sportul sau Bistriţa e, de fapt, la vedere. Aici e nebunia, că insistăm să vorbim de aranjamente greu de probat, deşi totul e pe faţă, cu banii pe masă. De la maeştrii blaturilor cu statul, cu fiscul şi cu partidele.

Reghecampf e diversiunea p