Din asistenta care leşina la pansat a ajuns salvatoarea bebeluşilor arşi la Giuleşti. Irina povesteşte cum îşi stăpâneşte zilnic lacrimile în faţa celor mai negre tragedii: copii arşi pe sobă sau opăriţi. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

1 /.

Dacă doctorul este erou, ea este înger păzitor pentru mii de copii, mulţi nenorociţi de nepăsarea celor care ar trebui să aibă grijă de ei ca de ochii din cap. I se rupe sufletul când mogâldeţe de două săptămâni chirăie ca din gură de şarpe de răsună tot salonul. Iar cei care au zile rămân cu semne care să le amintească toată viaţa că au trecut prin foc.

Irina Ostroşină, asistenta coordonatoare din secţia de Arsuri a Spitalului "Grigore Alexandrescu", chiar şi obişnuită cu tragediile, spune că prin ce-a trecut în ziua în care a primit bebeluşii arşi în explozia de la Giuleşti nu credea să treacă vreodată. Din modestie, s-a ferit cât a putut de obiectivul foto, care abia a reuşit să-i fure câteva cadre. Citiţi un reportaj "aşa da" despre sistemul medical, altceva decât şpagă şi greşeli. SUMARUL ARTICOLULUI CAMPANIE EROI EVZ. Asistenta care a salvat bebeluşii arşi în iadul de la Giuleşti: "Parcă erau trași în păcură" "Am văzut la televizor explozia şi am venit nechemaţi la spital"

Mii de copii fericiţi că nu s-a făcut economistă

Irina are 38 de ani şi este asistentă medicală de 20. Dacă viaţa şi-ar fi urmat cursul normal, astăzi ar fi trebuit să lucreze într-o bancă, îmbrăcată scorţos la taior, nu să alerge pe holuri, de la un salon la altul, cu bordereoul în mână, îmbrăcată în pantaloni bufanţi, bluză cu căprioare şi inimioare şi papuci roşii. Costumaţie tipică în mai toate secţiile de pediatrie.

"M-am făcut asistentă pentru că n-am avut încotro. Terminasem liceul economic imediat după Revoluţie, dar nu se prinsese nimic de mine. Pe unde mă duceam, patronii mă trimiteau acasă să mai citesc. Mama era