SONY DSC O casă memorială este un muzeu mai mic, dedicat memoriei unei personalităţi sau a unei familii care a ctitorit-o şi locuit-o.
DEX spune aşa: „MUZEU – Instituţie care se ocupă cu strângerea, păstrarea şi expunerea obiectelor care prezintă interes istoric, ştiinţific, artistic etc.; clădire în care sunt păstrate şi expuse astfel de obiecte”.
Astfel, un muzeu, indiferent de dimensiuni, este o instituţie a cărei menire fundamentală este să conserve a oferi accesului public un set de obiecte, informaţii şi artefacte valoroase.
Adică într-un muzeu nu se locuieşte. El nu este şi nu poate fi o locuinţă. La muzeu vii, vizitezi, studiezi, priveşti, înveţi, te relaxezi, dar după aia pleci ACASå la tine. Un muzeu nu este deci o casă. Nu poate fi acasă.
Dar...
„Bine aţi venit... în Casa Memorială a familiei X, menită să conserve şi să ofere unui acces privat splendoarea materială a bunăstării noastre. Am ridicat pe un teren de 400 mp un edificiu impunător, pe 4 etaje (staţi să vedeţi ce am la subsol!), cu câte un metru de grădină de jur-împrejur (până la gard), în care am băgat 50 de mii de euro – aşa că vă rog să nu călcaţi pe iarbă, să nu rupeţi florile şi să nu faceţi mizerie, da? Restul de curte este pavat cu plăci de piatră de cea mai bună calitate –- pavaj antiderapant pe vreme rea. Nu ne-a mai rămas şi loc de piscină – avem una la cealaltă casă memorială a noastră – dar avem câte un jacuzzi mare pe fiecare etaj şi, desigur, jacuzzi cu saună la subsol. Vă rog să aruncaţi o privire şi acestor porţi masive, automatice, din fier forjat. Un model deosebit, pe comandă!
Vă rog, poftiţi în casă. De fapt, în case, pentru că l-am obligat pe arhitect să-mi facă câte o casă pe fiecare etaj – cu acces separat, desigur. Jos o să stăm noi, seniorii, iar sus, copiii cu familiile lor. Sigur că o să locuim toţi împreună, aşa este o familie norma
