Atras de numele emisiunii ("Sub semnul întrebării"), l-am urmărit pe premierul Mihai Răzvan Ungureanu, timp de două ore, marţi seara, la B1TV, gazde fiindu-i doi gazetari a căror experienţă le-ar fi permis să-l supună unui tir din care populaţia să afle cât de cât ce o aşteaptă. În loc de asta, am avut parte de o lungă producţie de divertisment, parcă.
MRU a vorbit mult şi despre nimic, ca într-un meci de tenis în care parteneri îi erau nişte băieţi de mingi, foarte atenţi să nu dea mai tare cu racheta, că se supără vedeta. Dacă o oră a fost dedicată devenirii intelectuale a invitatului - nimeni nu-i neagă pregătirea, dimpotrivă - era de presupus că barem în a doua oră telespectatorii vor afla câte ceva de la cel care e, totuşi, prim-ministrul României şi care e gata să angajeze ţara în operaţiuni deosebit de grele, cu implicaţii pe termen lung. Am asistat însă un elaborat exerciţiu retoric, la capătul căruia n-a rămas mare lucru. Cel mult nişte proiecte care, dacă închideai ochii, păreau rostite iarăşi cu vocea lui Traian Băsescu.
De bună seamă, nu puteau fi totuşi ocolite teme grave, cum sunt cele ale heirupismului unor mari privatizări, îndeosebi din zona minieră (aur, cupru etc), pe care, în pofida scandalului din jurul lor, a acuzelor că sunt oneroase, Cabinetul ţine morţiş să le parafeze grabnic, aşa cum a cerut prezidentul. Argumentul premierului? Iarăşi placa deja uzată cu locurile de muncă în zone defavorizate şi nu numai. Dacă sunt de înţeles investitorii străini care apasă această pedală sensibilă într-o ţară în care şomajul real e mult peste cel oficial, e greu de acceptat fereala premierului de a se referi la cifre care într-adevăr interesează.
Aceste privatizări sunt, totuşi, o afacere cu patrimonii ce aparţin poporului. Care s-ar putea să fie nevoit, chiar cu riscuri ecologice şi pierderi culturale, să le înstrăineze, din raţiuni de
