La început a fost un deţinut de drept comun şi şi-a "turnat" la Securitate colegii care voiau să fugă din ţară. La Revoluţie s-a făcut "remarcat" şi 22 de ani a încasat renta cuvenită. Sursa: REUTERS
Gheorghe Marcu s-a născut în iarna lui 1955, la Braşov. Până la 28 de ani a fost un necunoscut.
Acest statut avea să se schimbe când a fost prins de miliţieni, iar un judecător l-a trimis la închisoare pentru comiterea unor "găinării", fiind condamnat de drept comun. A fost prima interacţiune serioasă a lui Marcu cu Statul.
La penitenciarul Codlea, Marcu s-a plictisit, mai ales că a fost trimis la punctul de lucru Răcădău. Era primăvara lui 1983 când l-a chemat un ofiţer de Securitate şi i-a băgat sub nas un angajament de colaborare.
Marcu n-a zis ba, mai ales că, descurcăreţ fiind, reţinea cu uşurinţă ce vorbesc colegii deţinuţi. A primit şi un nume de "cod": Dumitrache Ion. Era al doilea contact major a lui cu Statul.
"Deţinutul M. a adus injurii la adresa politicii de stat şi la adresa organelor conducătoare, exprimându-se că el în ţară nu mai are ce să caute, considerându-se persecutat", raporta Securităţii Marcu, alias Dumitrache.
Turnătorii
În ultimul timp s-a exprimat că mai are puţin până intră în Comisie şi că speră să se elibereze. Reacţia Securităţii: "Se va propune atenţionarea deţinutului şi pedepsirea prin comanda unităţii".
"Deţinutul C. are mereu câte o nemulţumire: că nu se găseşte de mâncare, că nu este scos la televizor sau, când este scos, sunt numai filme româneşti care sunt proaste. Că decretul de graţiere a fost numai aşa, ca să fie", nota Marcu în 1984. În urma acestor informări, reacţia securistului a venit prompt:
"Documentat şi prin comandant, măsuri de pedepsire". În decembrie 1989, Marcu era un cetăţean liber. A adulmecat vântul schimbării şi, oportunist cum îl ştim, a ieşit pe străzi să strige "Jo
