* Borelioza sau boala Lyme a devenit o amenintare prin numarul victimelor pe care le face in ultimul timp. Desi scrisoarea pe care o publicam nu este un caz de vindecare definitiva, ea reprezinta un avertisment si ofera solutii descoperite printr-o experienta dramatica *
Draga redactie,
Imi iau permisiunea sa va contactez pentru a va exprima pe de o parte admiratia mea pentru ce faceti, pentru ca existati, pentru tinuta exemplara si profesionalismul de care dati dovada. Ati reunit intr-o adevarata familie pe toti cei care de-a lungul anilor va citesc cu placere. Romani din tara si din afara, va asteptam cu nerabdare fiecare editie. Sunteti raza de soare care mangaie si incalzeste sufletele celor care va iubesc. Trebuie sa va spun ca am intrat in panica, de cateva ori, cand nu v-am gasit editiile aparute la timp pe net. Va doresc sa aveti tot mai multi cititori si viata cat mai lunga. Dar in afara declaratiei pe care am dorit sa v-o fac, adevaratul motiv al scrisorii de fata este generat de experienta mea in ce priveste boala Lyme, pe care, cu acordul dvs., doresc sa o fac cunoscuta tuturor.
Geografia durerii
Totul a inceput in luna iulie 1999, in primele doua saptamani de vacanta, dupa ce facusem turul Moldovei, si abia ajunsesem la familia mea, la Bucuresti. La sosire, am fost foarte obosita, cu stari de slabiciune pe care le-am pus pe seama caldurii. Insa am fost surprinsa sa constat ca oboseala a persistat si a doua zi si a treia, si ca se accentua pe zi ce trecea; am inceput sa transpir noaptea din ce in ce mai mult si incepusem sa simt nevoia sa dorm aproape continuu. Cu toate ca orele de somn se acumulau, oboseala persista, aveam o stare generala de slabiciune, ma dureau muschii, capul, spatele si picioarele au inceput sa ma doara de nu puteam sa mai merg. Un medic a avansat ideea de spasmofilie, si mi-a dat un tratament
