Poate ne-ar trebui şi observatori străini, de vreme ce observatorii români se cred secretari responsabili cu propaganda.
Observatorul federal Gheorghe Nedelescu n-ar trebui să mai observe nici un meci de fotbal după incidentul de la Steaua - Vaslui. Nu numai că n-ar trebui să mai apară la meciuri, dar nu s-ar cuveni nici să intre pe stadioane o vreme. Şi, în general, oricine aparţine sistemului LPF-FRF mai bine ar fi să stea departe de copii. Simpla prezenţă a federalilor, exponenţi ai unei republici bufetiere, este toxică.
Pe baza regulamentului, Nedelescu i-a confiscat bannerul unui suporter stelist în vîrstă de 9 ani. Regulamentul nu interzice să-i faci pe copii să plîngă. Nu interzice să le iei jucăriile. Gradul personal de umanitate decide aici. “Eu nu mă joc cu regulamentul, acolo nu scrie flexibilitate sau dacă e copil sau adult. Pentru mine, regulamentul este unul singur!”, a explicat observatorul la un post TV. În nici un text de lege nu scrie “flexibilitate”. Se subînţelege. Şi apoi, nici dacă regulamentul ar fi fost vreun text sacru, nu justifica lacrimile unui copil. Nimic din lumea asta nu justifică aşa ceva. Cu atît mai mult, cînd e vorba despre regulamentul ăla de plastilină, din care Sandu şi Dragomir fac ce vor, cînd vor, regulamentul ăla ca un basm sinistru, bun doar să sperie copiii.
Regulile trec prin oameni. Iar Nedelescu este genul de funcţionar care, să zicem aşa, are anumite nostalgii. Interzice reluările fazelor pe ecranul de la stadion, interzice cronometrul pe tabelă şi dă indicaţii preţioase despre ce trebuie şi ce nu trebuie spus la staţie. Îi place, aşadar, să interzică. Iar un copil cu un banner reprezintă o provocare pe măsura acestui tip de bun executant, fără de care nici una dintre ororile istoriei n-ar fi fost posibile.
Aşadar, observatorul care nu se joacă, care ia totul prea în serios, inclusiv propria im
