O victorie fără glorie a ecologiştilor americani scoate tot mai pregnant în evidenţă efectele „nocive” ale mişcărilor protestatare organizate de apărătorii mediului.

Pierderea locurilor de muncă este doar vârful unui iceberg ce ascunde interese economice şi lupte necruţătoare între actorii pieţei, lupte mediate – interesat sau nu – de ecologişti. Anul trecut, un producător local de papetărie, din Statele Unite, Mercury Paper din Virginia, a fost pus pe butuci de o campanie a ecologiştilor.

Consecinţa imediată a fost că 200 de oameni dintr-o zonă montană, izolată, şi-au pierdut locurile de muncă. Îndârjirea cu care au acţionat ecologiştii a fost cu atât mai stranie cu cât firma vizată nu se evidenţiase ca un distrugător al mediului, cel puţin nu mai mult decât alţi producători de profil. Dar pentru că ostilitatea localnicilor împiedica organizarea unor mişcări de protest cu mare ecou mediatic, acţiunile de intimidare ale activiștilor s-au concentrat pe partenerii comerciali ai producătorului.

Punând presiune asupra unuia dintre marii distribuitori naţionali de care depindea funcţionarea fabricii, ecologiştii au reuşit să blocheze desfacerea produselor acesteia. Astfel, a fost scos de piaţă un operator al cărui loc a fost preluat de competitori. În final, numărul copacilor tăiaţi a rămas acelaşi. Tot ceea ce au obţinut ecologiştii a fost doar reducerea numărului de locuri de muncă într-o zonă dependentă de un agent economic.

Lupta „verzilor” se transformă din şantaj în linşaj public

Evenimente recente scot în evidenţă faptul că ecologiştii au ajuns să dicteze cine are şi cine nu are voie să fie prezent pe piaţă. Firmele cu putere financiară scăzută nu se pot proteja împotriva puternicelor campanii ce le afectează imaginea. Astfel, lupta „verzilor” se transformă din şantaj în linşaj public. Iar fenomemul se extinde.

Ecologiştii sunt în poz