De ce este corectă decizia Curții Constituționale de-a opri impozitarea cu CASS a porțiunii de pensiie mai mică de 740 de lei:
Principiul după care funcţionează impozitarea este în cazul de faţă ăla marxist, procentual – de la fiecare după posibilităţi. Bun, rău, există un anumit consens social asupra lui.
Mai departe, intervin declinările: fie procentul este uniform (cotă unică), fie creşte cu fiecare tranşă de venit (impozit progresiv). Cedezi cu greutate fiecare leu, iar statul îţi oferă în schimb tratament corect şi nediscriminator. Sau măcar se străduieşte. Rezultatul se materializează într-o curbă a lui Gauss: ea poate fi mai acută sau mai lină, dar păstrează un relativ echilibru al proporţiilor.
Cota unică are avantaje şi dezavantaje, impozitul progresiv la fel. Or, ce-a descoperit statul anul trecut? O inovaţie prin care să combine avantajele celor două sisteme în favoarea sa şi să arunce dezavantajele pe umerii contribuabililor. Apar probleme în trei locuri:
- pensiile care ar fi scăzut sub prag. Aici a venit cârpeala: “să nu scadă sub prag”.
- pensiile mai mari de 783 de lei, dar unde scăderea este excesivă pentru un anumit segment.
- pensiile care se aliniază la 740 de lei.
(…)
După acest model, este la fel de posibilă o grilă aberantă după cum urmează:
1. Prima casă nu se impozitează.
2. A doua casă o ia statul.
3. A treia casă (devenită a doua) se impozitează cu 1% din valoare.
“Curat Constituțional”
(…)
Toate pensiile între 740 şi 783 de lei au fost aliniate la 740.
Cineva care a muncit 42 de ani în loc de 40, ca să ia nişte bani în plus la pensie, nu mai ia nimic (…) Nu ştia exact ce pensie o să ia, cu cât i-o va impozita statul, ce putere de cumpărare va avea. Dar ştia un lucru: că 42 de ani aduc o pensie ceva mai mare decât 40. Că va avea zece lei sau 20 de lei sau măc
