Imaginea-şoc a bătăliei de azi, din Parlament, a fost smiorcăiala la vedere a senatoarei Sorina Plăcintă.

Elena Udrea încerca s-o convingă să nu voteze moţiunea Opoziţiei, iar madam Plăcintă plângea cu lacrimi fierbinţi, care-i şiroiau pe obrajii feciorelnici, în faţa camerelor TV. Grimasele de femeie îndurerată păreau să exprime o durere nemărginită, dintre cele pe care doar pierderea ori suferinţa cuiva drag o poate provoca.

„Nu mai pot!", îi spunea Sorina Plăcintă colegei sale de partid Elena Udrea.

Nu mai poate, ce? Să rămână în PDL, un partid care a făcut-o parlamentar şi ministru? Dar pentru asta nu trebuie să plângă, ci să spună doar atât: sunt o oportunistă, activez în politică, politica e o curvă, vă rog să bateţi în geam unde vedeţi felinarul roşu!

Nu mai poate, ce? Să suporte o Justiţie care îndrăzneşte să-i ia la întrebări beizadeaua violentă şi profanatoare? Dar pentru asta există şi o consolare: tânărul Andrei Plăcintă a scăpat, deocamdată, cu închisoare cu suspendare, aşa că, în ciuda faptelor sale penale, nu va sta nicio zi după gratii.

Nu mai poate, ce? Să reziste cântecului de sirenă al PNL, partid care i-a făcut promisiuni şi i-a dat garanţii pe care actualul ei partid, PDL, cu procentele intrate la apă, nu mai poate să i le dea? Dar pentru asta nu e nevoie de telenovele lăcrămoase, ci să recunoască, simplu, că uneori nu poate face distincţie între Parlament şi Şoseaua de Centură.

Nu mai poate, ce? Să reziste şarmului inefabil al domnului Crin Antonescu, preşedintele partidului de care a prins drag cu câteva luni înainte de alegeri? Dar pentru asta există soluţii: de exemplu, să-l înghesuie pe dl Antonescu într-un ungher şi să-i explice, duios, dacă într-adevăr a fost ameninţată de Elena Udrea ieri, în Parlament, sau este doar o declaraţie tembelă a odihnitului domn Crin.

Nu mai poate, ce? Să accepte s