Ascult in timp ce merg vuietul bulevardului.
Masini, oameni, o rumoare care se stinge la lasatul intunericului. Imi numar pasii catre casa, EI numara zilele ramase pana cand vor fi aruncati in bratele mortii, o moarte ceruta de oameni, o moarte dorita de fosti copii cu suflet inocent, care visau zane si feti frumosi... si care o iubeau pe bunica... si-l iubeau si pe el, Labus sau Doc, sau pe cel cu numele ales de tine! Vad doar lacrimi... lacrimi de fericire in ochii celui care vine si-si lasa capul usor pe genunchii tai. El il iubeste pe Om, il adora! Il simte si se contopeste in sufletul pustiit de nefericirile vietii. Si ce daca Omul a decis ca el trebuie sa moara? Va muri tocmai ca sa-i faca pe plac, pentru ca il iubeste oricum, cu orice defect...
Acum e singur. Dumnezeu l-a incredintat Omului sa-i tina de urat. Si Uratul s-a transformat in OM! El, nefericit din cauza sortii, facut colac in pat de frunze sau pe o bucata de carton, viseaza... Si in vis il iubeste pe cel care l-a condamnat la moarte, pe cel caruia i-a tinut de urat in copilarie... "Mai tii minte cand ne dadeam cu sania si ne bateam cu zapada?", "Dar cand imi dadeai portia ta de mancare fiindca nu-ti placea?" "Si cand te asteptam in fata scolii?".
Si au trecut anii... Si copiii de atunci s-au schimbat, au devenit adulti: "Mars javra de aici!". "Moarte maidanezilor!".
Dar nu-i nimic, e doar un vis spulberat de claxonul masinilor care se ingramadesc pe bulevard! Deci, a visat... Adica, nu e nimic adevarat in toate astea, ca bunul lui prieten l-a uitat si ca acum vrea sa-l ucida! E doar un vis care, din pacate, poate deveni realitate, prin bunavointa celor puternici, imbracati la costum si cravata... Suspina blanosul... mai doarme un pic in frunze... Asteapta o mangaiere si o bucata de paine, tot in vis, alaturi de bunul lui prieten, copilul devenit OM.
"Chiar daca ai al
