"Descoperiti-l pe Dumnezeu inainte de a va trimite incercari"
Poate ca va scriu mult mai tarziu decat ar fi trebuit, dar chiar daca o fac cu intarziere, imi exprim speranta ca aceasta va fi in folosul celor care sunt in necaz si isi pun speranta in ajutorul Sfantului Ierarh Nectarie.
Viata mea a fost lipsita de griji, pana in urma cu 4 ani. Totul parea asa de bine randuit, incat aveam impresia ca mie nu mi se poate intampla nimic rau, ca eu sunt cea care imi fac destinul. Nu eram atenta la nevoile celor din jur, nu puneam pret pe lucrurile cu adevarat importante, ii dispretuiam oarecum pe cei care nu erau "contemporani" cu schimbarile vremii, pe cei care mergeau prea des la biserica, vazandu-i ca pe niste habotnici. Chiar daca stiam de existenta lui Dumnezeu, nu aveam nevoie de el, nu il primeam nici in casa si nici in suflet, de altfel, nici eu nu prea mergeam in casa Domnului, la biserica, decat foarte rar.
Inainte ca raul despre care povestesc sa se intample, am primit ceva semne, pe care insa nu le-am inteles. Era vorba de boli relativ grave, dar nu incurabile, cu care fusesera diagnosticati mama si sotul meu. Dar a fost abia inceputul. La scurta vreme, copilul meu, Andrei, s-a imbolnavit de leucemie.
Nici atunci nu am inteles imediat morala acestei nenorociri, insa stiu ca primul lucru pe care l-am facut dupa ce am aflat diagnosticul a fost sa cad in genunchi si sa ma rog cu disperare lui Dumnezeu pentru vindecarea baiatului. Chiar daca nu am ignorat rolul doctorilor, in sufletul meu eram convinsa ca doar de la Dumnezeu va veni vindecarea. Cu acea ocazie, am aflat si de Sfantul Nectarie si de Sfantul Ioan Rusul, la care am inceput sa ma rog neincetat (pana a afla de existenta acestor doi sfinti, ma rugam la Sfantul Pantelimon si la Sfantul Andrei, la ultimul rugandu-ma si azi, zi de zi). Acelasi lucru il facea si sotul meu. De la un mo
