Şeicii îi fac oferte de milioane antrenorului pe care FRF nu l-a vrut nici gratis

Antrenorii pierd teren în fotbalul nostru, dar, sfîntă excepţie românească!, numai în fotbalul nostru. Poate ar trece neobservată această lipsă de creier tactic briliant dacă n-ar veni veşti bune din afară. Al Ain-ul lui Olăroiu a cîştigat titlul în Emirate.

Este o reuşită importantă, discret înnobilată de faptul că Maradona, alias antrenorul rivalei Al Wasl, n-a izbutit să-l bată pe român, nici la propriu, nici la figurat. Duelul de la distanţă al celor doi a smucit un pic sobrietatea jocurilor arabe. Dar a avut şi farmec patriotic. Pînă la urmă, un român i-a dat replica zeului reabilitat: “Cine-i el ca antrenor?”.

Cît despre cine-i Olăroiu ca antrenor, ne-am făcut o idee. El a adus ultimul titlu Stelei, acum şase ani. A calificat apoi o echipă românească în grupele Champions League, după o pauză de zece ani. A stat pe tuşă la lecţia de coşmar cu Boro. Retrospectiv, chiar şi acel meci sumbru pare să conţină mai mult fotbal şi mai multă emoţie decît finalul la foc mic din Liga 1. Înainte de episodul Al Ain, a mai fost Cupa cu Steaua, cucerită în calitate de consultant tehnic.

Buclînd frumos CV-ul lui Olăroiu, dăm peste oferta pe care FRF nu i-a făcut-o, la fel cum nu i-a ofertat nici pe Mircea Lucescu, nici pe Boloni, nici pe Dan Petrescu. Există un grup select al antrenorilor români pe care Federaţia nu şi-i permite şi punct. Nu e vorba doar de salariu. A confirmat şi Olăroiu, cînd se discuta despre venirea sa în locul lui Răzvan Lucescu: “Era o prioritate pentru mine să vin pe banca «tricolorilor», aş fi renunţat la bani pentru acest lucru, dar nimeni nu m-a contactat!”.

Federaţia a avut momentul ei să-l oferteze pe Olăroiu, dar l-a ratat cu graţie surdomută. La fel a procedat şi cînd Rădoi s-a pensionat înainte de termen de sub tricolor. Fără oferte de l