Rednic intră încruntat pe terenul din Ploieşti. Stadionul cenuşiu, strecurat inestetic printre blocurile de la periferia oraşului, îi e acum casă. În urmă, Lucescu junior râde. Nu de el. Oricum, poanta nu mai are farmecul de acum trei ani, când Răzvan pleca din Ştefan cel Mare cu tot cu titlul dinamoviştilor. În locul ăsta ciudat pe care unii încă insistă să-l numească stadion, au venit şi vreo 500 de băieţi care s-au găsit, cu tobele şi cântecele lor, să tulbure liniştea localnicilor. Cântă despre Rapidul lor iubit. Un Rapid care întâi te plictiseşte, apoi te adoarme. Pretenţioşii ar numi-o cea mai tacticizată echipă de la noi. Mâncătorii de seminţe care sterg scaunele cu paginile ziarelor vor însă ceva fotbal. Băjenaru - jucător care s-a schimbat de câteva ori în vestiarul din Ghencea - încearcă poarta (6). Nimic. Curge prea multă transpiraţie la mijlocul terenului.

"Haide, bă, daţi la poartă!"

Se ţipă din tribună, dar nimeni nu ascultă. Nici Spadacio şi Fatai, nici Herea şi Deac. Încearcă doar Surdu, după o lansare perfectă a lui Pavlovic, dar şutul său trece pe lângă (32). Asta chiar dacă Bărboianu - adversarul său direct - s-a prăbuşit în fund în duel direct cu milocaşul Rapidului. Şi aşa trec 45 de minute fără nici măcar un şut pe poartă! 45 de minute în care doar Surdu, din nou singur la marginea careului, putea să îl mai deranjeze pe Silviu Lung (38).

Şi trage Grigore…

Singurul om sută la sută al Giuleştiului din teren ia galben şi îşi pierde locul în echipă pentru o etapă. Grigore lipseşte cu Târgu Mureş, dar nu are timp de regrete. Prinde mingea la 25 de metri şi o trimite direct în vinclul lui Silviu Lung. Primul şut, primul gol! Intră Pancu, dar Astra şi Rapid se întorc la chinul de dinaintea golului. Luciditatea se pierde după trei pase legate şi lipseşte zvâcul. Schimbă şi Rednic, dar Ţigănaşu şi