Pericolul economic, politic şi financiar în care se află astăzi Europa nu mai trebuie subliniat. El este evident. Europa s-a mişcat întotdeauna mai lent în aceste domenii vitale, şi asta o costă şi o va costa.

Europa e un puzzle, e un continent bălţat, aş spune, atât geografic cât şi istoric, bântuit de nelinişti şi fantasme care cândva s-au concretizat în ideologii înspăimântătoare. Toată această moştenire o transformă într-un fel de atelaj eterogen unde unii trag hăis, alţii cea. De la vest la est şi de la nord la sud, nu sunt greu de observat vitezele socio-economice diferite ale diverselor segmente europene. Unificarea, absolut necesară, a Europei, s-a făcut lax şi aproximativ, căci i-au stat împotrivă nenumăraţi factori adverşi: naţionalisme şi ideologii de toate culorile.

Şubrezimea construcţiei europene s-a văzut clar în ultimii ani: asemenea edificiilor absurde din "Angry Birds", ea se clatină şi e gata să se dărâme sub rafalele crizei economice, ameninţând să ne strivească pe noi, purceluşii, sub ruinele ei. Distrugerea Uniunii Europene şi dispariţia monedei unice Euro nu sunt, din păcate, evenimente imposibile. Dar sunt coşmaruri cu urmări de care trebuie să ne fie foarte teamă. Mai întâi, şi evident, pertru că noi, românii, dacă nu ne definim ca europeni, nu ne mai definim ca nimic. Am mai spus-o: azi e mai important europenismul nostru decât însuşi românismul nostru. Dacă dispare Europa unită, Germania, Franţa şi multe alte state de pe continent vor merge mai departe. Pentru noi va fi însă sfârşitul.

Ce se vede mai puţin e pericolul cultural în care se află bătrânul continent. Prăbuşirea Europei ar însemna şi sfârşitul culturii tradiţionale care, de la Biblie şi de la filozofii greci, a format adevărata identitate europeană. Europa a fost, timp de două milenii, teatrul celei mai uimitoare creativităţi de care a fost capab