Vlad Hogea Un tânar intelectual român alungat în Spania de crudele realitati din tara noastra (Claudiu Marcu) îmi scrie frecvent, pe diverse teme de actualitate. Iata una dintre epistolele sale cele mai recente: ”Stimate domnule Vlad Hogea, voi aborda în acest mesaj situatia persoanelor , sau, altfel zis, a . Este vorba despre faptul ca aceste persoane traiesc fara nici o speranta de îmbunatatire a vietii lor, cel putin nu în viitorul apropiat. În acelasi timp, în municipii precum Bucuresti sau Iasi sunt anumite probleme cum ar fi curatenia orasului si a împrejurimilor acestuia, care nu par a avea, pâna în momentul de fata, vreo solutie plauzibila, sau mai bine zis eficienta, din partea autoritatilor locale.
Aceste doua aspecte m-au dus cu gândul la urmatoarea propunere: ce-ar fi daca s-ar crea anumite centre sociale care sa le ofere cu adevarat (nu doar pe hârtie!) acestor persoane fara venituri (în principiu - cei fara locuinte) un loc unde sa poata dormi si sa le fie asigurate o alimentatie minima necesara, unde sa poata învata ca si ei ar putea fi folositori societatii, prin prestarea unor servicii în folosul comunitatii, cum ar fi curatenia orasului?
Am stat si am meditat asupra acestui aspect si cred ca ar fi destul de potrivit pentru mai multe orase din România, datorita atât a unui numar semnificativ al acestor persoane fara venituri, dar, în acelasi timp, al mizeriei pe care marile orase europene nu ar trebui sa dea dovada. Dupa vorba din popor, , deoarece consider ca atât un aspect, cât si celalalt sunt o problema, sau, mai bine zis, o preocupare pe care orice partid politic dornic sa aduca o îmbunatatire substantiala Bucurestiului (sau Iasului), ar trebui sa le aiba pe lista lor de prioritati; am putea privi aceasta initiativa ca pe una compensatorie, în sensul ca rezolvarea uneia ar implica rezolvarea celeilalte. În acest fel, am putea a
