Planul anual de achiziţii publice este pentru instituţiile publice un fel de Biblie a cumpărăturilor. Conform legii, toate achiziţiile programate trebuie să se regăsească în listă, iar conţinutul său să fie public.

Aparent banală, măsura e de o importanţă covârşitoare. Pe de o parte "privaţii" află din timp proiectele mari şi se pot pregăti pentru licitaţii, iar pe de altă parte "statul" are garanţia că, datorită răgazului câştigat, agenţii economici pot oferta servicii mai bune la preţuri mai mici. Dar practica ne omoară...

La pomul lăudat...

Când a venit în Primărie, liberalul Ilie Bolojan a promis transparenţă totală. În doar câteva luni de la instalarea noului primar, funcţionarii municipalităţii au început să anunţe pe portalul Primăriei toate licitaţiile care urmau să fie organizate, rezultatele acestora şi chiar contractele încheiate cu câştigătorii. Treptat, lucrurile au intrat în normalitate, fapt ce a dus la recăpătarea încrederii în administraţie şi la asigurarea premiselor unor achiziţii publice corecte, care să permită oraşului să cumpere bunuri şi servicii de calitate la cele mai bune tarife.

Începând din 2011, municipalitatea a luat hotărârea să publice pe site inclusiv Programul de achiziţii pe anul în curs, cu toate licitaţiile pe care urma să le organizeze. Avantajul era dublu: pe de o parte Primăria îşi putea organiza investiţiile după priorităţi, iar pe de alta firmele se puteau pregăti din timp, fără să poată fura nimeni startul aflând "pe surse" ponturi despre licitaţiile ce urmau să aibă loc.

Singular în peisajul birocratic autohton, procesul de transparentizare a adus municipalităţii o mulţime de laude. În noiembrie 2010, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a premiat instituţia pentru "sporirea gradului de integritate, transparenţă şi răspundere", iar în 2011 Institutul pentru Politici Publice a nominalizat Orad